La  data de 4 aprilie 2019, când este cinstit Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, preotul din Ancira, liturghia darurilor mai înainte sfințite la biserica ortodoxă în cinstea Sfinţilor Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena a fost oficiată de pr. Serghei Popescu.

În predica sa pr. Serghei a vorbit despre perioada postului pe care o parcurgem și pregătirea sufletească către sărbătoarea Învierii.

Postul care Îi place lui Dumnezeu este atât cu sufletul, cât şi cu trupul, sprijinit și întărit de rugăciune, fapte bune, spovedanie şi pecetluit cu Sfânta Împărtăşanie.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să postim astfel: „Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochii, picioarele şi mâinile şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile să postească, rămânând curate de hoţie şi lăcomie, picioarele nealergând spre locuri păcătoase, ochii să nu privească la frumuseţi străine, gura să postească de sudalme şi de vorbiri ruşinoase”.

Vremea postului este o vreme de bucurie duhovnicească, în care simţi cum te eliberezi din lanţurile patimilor care te ţineau în robie. Numai fariseii erau trişti când posteau, fiindcă o făceau ca să fie lăudaţi de oameni şi nu pentru a se apropia de Dumnezeu, după cum arată proorocul Isaia: „Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus… Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor… Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi” (Isaia 58, 4-8).

Dacă postim, diavolii se îndepărtează, iar îngerul păzitor, plin de bucurie, se apropie de noi. Postul este zid puternic aşezat de Dumnezeu în calea păcatelor, palat al lui Hristos şi cetate a Duhului Sfânt, pavăză a credinţei, semn al dragostei şi întărire a înţelepciunii.

Orice post este o nevoință, însă noi nu postim doar ca să ne chinuim trupul. Noi postim pentru ca să renaștem sufletește. Pentru ca după aceste șapte săptămâni de post să se schimbe ceva în sufletele noastre. Să spunem “Hristos a Înviat” și să simțim acest adevăr, să-l trăim, să ne bucurăm de el.

Roadele postului nu trebuie neapărat cautate, dacă vom învăța să postim cu și pentru Hristos, toate celelate vor veni firesc în viața noastră. Vom dobândi pacea, liniștea, dragostea. Ceilalți vor privi către fețele noastre luminoase și vor înțelege că a posti este o bucurie, că a fi creștin este o bucurie.

Anume către aceasta trebuie să ne îndrepte aceste zile ale Postului Mare. Către o viața nouă, una cu Dumnezeu. Dacă nu se schimbă nimic în viața noastră, înseamnă că trebuie să vedem pentru ce postim, pentru ce venim la biserică…Îl mai căutăm pe Dumnezeu. Ar fi bine să încercăm în această perioadă să ne apropiem mai mult de Dumnezeu…iar dacă noi vom face un pas în întâmpinarea Lui, El îi va face pe toți ceilalți…

Dumnezeu nu este spărgător de uşi. El nu forţează uşa sufletului nostru….