Taina Euharistiei

crossgospelAceastă Taină este cea mai deosebită dintre toate, deoarece în timp ce prin celelalte Taine creştinul primeşte numai harul divin, prin Sfânta Euharistie el se împărtăşeşte cu însuşi izvorul harului, cu domnul Hristos Întreg. 

Sfânta împărtăsanie nu este numai o Taină, ci si o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului si a sângelui lui Iisus Hristos. Acelasi Hristos S-a jertfit pe cruce si Se jertfeste în Sfânta Euharistie. Deosebirea este că jertfa de pe cruce este sângeroasă, pe cand cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasă, însă strâns unită cu cea de pe cruce pe care o actualizează până la sfârsitul veacurilor.

 Pregătirea pentru Sfânta Împărtăşanie

Împărtăşirea cu Preacuratele Taine, gestul suprem prin care ne unim cu Însuşi Hristos Domnul, presupune o pregătire temeinică. Pregătire sufletească şi trupească, prin spovedanie, rugăciune, postire. După ce ne-am apropiat de Însuşi Trupul şi Sângele Domnului „cu frică şi cutremur“, aşa cum auzim la chemarea care ni se adresează la Sfânta Liturghie, nu revenim la „normalitatea“ noastră cotidiană ca şi cum nimic cu adevărat important nu s-ar fi întâmplat.

 Rugăciunea înainte de primirea Sfintelor Taine

Sfânta Împărtăşanie trebuie primită într-o stare sufletească adecvată, marcată, potrivit Sfântului Simeon Noul Teolog, de prezenţa lacrimilor, de pocăinţa în inimă a persoanei ce urmează să se unească cu Hristos. Altfel spus, e important ca pregătirea pentru cuminecare să nu constituie o formalitate, ci un instrument; e important ca împărtăşirea să se producă odată cu hotărârea de a schimba în bine vieţuirea credinciosului.

Trebuie neapărat urmat un program de rugăciune pentru a primi această sfântă Taină. Pe lângă cele 12 rugăciuni care se citesc înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, precum şi a canonului ce le precede, Acatistul Mântuitorului constituie rugăciunea care presupune o raportare personală la Mântuitorul Hristos în cel mai înalt grad, constituind, din acest motiv, o excelentă pregătire sufletească pentru momentul unirii cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge.

 Postul

Rugăciunii i se alătură şi postul, adică abținerea de la mâncarea „de dulce” – carne, produse lactate, unt, ouă, și o moderare generală în alimente: trebuie să mănâncăm și să bem mai puțin decât de obicei.

 Starea sufletească

Cine se împărtăşeşte după o pregătire atentă, cu sentimentul nevredniciei, zdrobirii şi al rugăciunii de iertare, devine capabil de comuniune cu Dumnezeu, dacă se va îngriji să ţină mintea la Domnul, Care i-a vizitat sufletul. După împărtăşanie, omul devine de obicei liniştit, curat, blând, bucuros. Sfânta Împărtăşanie lucrează asupra noastră puţin câte puţin, făcându-ne mai buni. Dar dacă cel care s-a împărtăşit nesocoteşte sfântul dar (Împărtăşania), atunci el pierde harul lui Dumnezeu, ba mai mult, atrage asupra sa mania Domnului. Cine se împărtăşeşte fără pregătire şi fără o stare sufletească potrivită, acela se împărtăşeşte ca un trup mort!

 Spovedania

Taina Spovedaniei ne pregăteşte să ne apropiem de Cerescul Tată; scopul ei ultim nu constă numaidecât în dezlipirea de păcat, ci îndeosebi în alipirea de Dumnezeu. Prin lucrarea Duhului Sfânt în Sacramentul Spovedaniei, pocăința devine medicamentul salvator al vieții noastre, dar și pregătitor pentruprimirea Sfintei Împărtășanii. Spovedindu-se, omul se smulge din lumea păcatului, așezându-se în viața de iubire și comuniune a Sfintei Treimi. Nu vom izbuti să creștem spiritual fără Taina Spovedaniei – numită, „motorul vieții duhovnicești”. Ne-o arată limpede multiplele exemple din viețile sfinților. Deşi au ajuns la măsura sfințeniei încă din această lume, ei nu au renunțat niciodată la pocăință, considerând-o poarta Împărăţiei Cerurilor.

Ea ne permite nu numai participarea la Sfintele Taine, ci întreține mereu în noi dorinţa de schimbare – metanoia – ajutându-ne să accedem la împărtăşirea tot mai profundă cu Mântuitorul Hristos, iar prin El la iubirea Sfintei Treimi. Așadar, în absenţa Spovedaniei, părtășia cu Hristos ne-ar fi zădărnicită. Să ne ajutăm, deci, cât de mult de acest mijloc, fără a pierde din vedere că nu o putem face oricum. Să nu privim Taina sfântă și mare a Spovedaniei ca pe o tehnică de purificare, nici ca pe un instrument de convertire, ci să observăm, prin intermediul ei, lucrarea harului divin în viața noastră: nimeni nu va reuşi să coboare în sufletul său fără ajutorul lui Dumnezeu. Dacă ar face-o singur, în deplină onestitate, ar risca să găsească acolo iadul deznădejdii propriei ființe, căci ce este sufletul omenesc fără prezența lui Dumnezeu?

Concluzionând, spovedania are menirea de a ne împăca atât cu Dumnezeu, cât și cu semenii, precedând întotdeauna Sfânta Împărtășanie – treapta celei mai înalte comuniuni cu Dumnezeu sau recompensa tuturor strădaniilor noastre de întoarcere la Dumnezeu şi unire cu El după restabilirea în har prin Taina Mărturisirii. De aceea să ne spovedim cât de des, ca să ne împărtășim cât mai mult din izvorul nesfârșitei Iubiri.

 După Sfânta Împărtăşanie

Împărtășirea cu Sfintele Taine reprezintă „arvuna vieții veșnice” și „antidotul nemuririi”, așa cum frumos ne învață Sfinții Părinți. Însă ea este și „foc care arde pe cei nevrednici”.

De aici a apărut grija de a o păstra cu sfințenie. Astfel, unii credincioși nu mai săruta nimic din cele sfinte, nici mâna preotului și mustră pe cei care fac acest lucru, deranjând vizibil atmosfera din biserică.

O asemenea practică nu e corectă. Împărtășania nu rămâne pe buze, ci se înghite. De aceea e binevenit obiceiul de a primi, după Împărtășanie, anafora și chiar un pic de vin, acestea pentru ca din Împărtășanie să nu rămână nimic afară. Apoi icoanele nu sunt lucruri care să întineze sau să anuleze efectul Sfintei Împărtășanii, ci sunt obiecte sfinte, care mereu aduc binecuvântare și sfințire. Asemenea și mâna preotului trebuie sărutată după fiecare Sfântă Liturghie, la momentul miruitului, căci este acea dreaptă care binecuvântează și sfințește, prin care lucrează harul Duhului Sfânt, iar preotul se împărtășește la fiecare Sfântă Liturghie și este purtător de Hristos după fiecare Sfântă Liturghie.

Tot în legătură cu împărtășirea se pune problema dacă avem voie să ne sărutam părinții, copiii, rudele și cunoștințele. Îmbrățișarea sau sărutarea lor nu periclitează efectele Împărtășirii. În ce privește sărutul cu nuanțe erotice, acolo apare păcatul. Acest fel de sărut face rău oricând, nu doar după împărtășire, mai ales în vremurile noastre, când este la modă și se practică într-un stil respingător.

 Nu au voie să se împărtăşească

 Sfânta Împărtășanie nu o pot primi cei care: nu sunt împăcaţi cu aproapelele lor, sunt nebotezați, care nu poartă permanent o cruciuliţă, nu au fost prezenţi la slujba privegherii, nu s-au mărturisit, care au venit târziu la Sfânta Liturghie, au mâncat des-de-dimineaţă, nu au postit și nu au citit rugăciunile înainte de Sfânta Împărtășanie, femeile care sunt îmbrăcate nepotrivit şi care sunt în perioda ciclului lunar, cu capul descoperit, purtând pantaloni sau  machiate, în deosebi cu buzele rujate. De asemenea nu se pot împărtăşi cei neortodocşi, cei care vizitează parohiile necanonive şi schismatice.

Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane

 Exemplu de mărturisire în faţa duhovnicului

Mărturisesc, Domnului Dumnezeului Atotţiitorului, care este Sfinta Treime slăvit şi inchinat, Tatălui şi Fiului şi Simţului Duh, Preabinecuvintatei şi pururea Fecioarei Măria, Născătoarea de Dumnezeu, tuturor puterilor cereşti şi tuturor sfinţilor, precum şi sfinţiei tale, cinstite părinte, toate păcatele mele cite am făcut; că am greşit fără de număr şi am miniat pe Domnul umnezeul meu, in toate zilele mele, pină in ziua şi ceasul de acum, cu gindul, şi cu cuvintul şi cu lucrul. Că in păcate m-am zămislit, in păcate m-am născut, in păcate am crescut şi in păcate am vieţuit pină in ziua şi ceasul de acum.

Asemenea mărturisesc că foarte am greşit cu mindria, cu slava deşarţă, cu zavistia, cu uriciunea, cu iubirea de argint, cu nemilostivirea, cu minia, cu somnul, cu lenevirea, cu imbuibarea pintecelui, cu intunecarea drăcească şi cu gindurile necurate, cu pofte de tot felul de curvie, şi cu osindirea judecind pe alţii. N-am cinstit zilele sfinte, n-am umblat la sfinta Biserică şi l-am dat pildă bună celor mai mici decit mine. In biserică am stat cu neluare aminte la cele ce se citesc şi se cintă şi mai inainte de vreme am plecat din biserică. M-am impărtăşit cu nevrednicie cu fintele Taine, n-am păzit sfintele posturi, am greşit cu voie şi fară voie, cu sufletul şi cu trupul şi cu toate simţirile mele cele sufleteşti şi trupeşti. In toate fărădelegile am petrecut şi cite slăbiciunea omenească poate greşi inaintea Domnului, eu am greşit.

Vinovat sint inaintea lui Dumnezeu, pentru toate păcatele mele cele fără de număr, cite am mărturisit şi cite am mai şi uitat. Pentru toate acestea mă căiesc şi-mi pare rău şi cu sfărimare de inimă mă rog Stăpinei mele de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Măria, tuturor Puterilor Cereşti, tuturor sfinţilor şi sfinţiei tale, cinstite părinte, să-mi fiţi martor in ziua Judecăţii, impotriva diavolului, vrăjmaşul şi pizmaşul neamului omenesc, şi să vă rugaţi pentru mine păcătosul către Domnul Dumnezeul meu.

Şi te rog, cinstite părinte, ca cel ce ai putere dată ţie de la Hristos Dumnezeul nostru, ca să dezlegi şi să ierţi şi să laşi păcatele celor ce se mărturisesc; dezleagă-mă şi pe mine de toate cite am mărturisit şi poate am mai uitat; să mă curăţeşti de toate păcatele şi să mă ierţi şi canon să-mi rinduieşti, căci cu adevărat foarte mă căiesc şi mă voi căi, şi de acum inainte cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cit voi putea, mă voi păzi. Iartă-mă cinstite părinte şi mă binecuvintează şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul!

Atunci, ca din gura lui Hristos, cu smerenie şi cu bucurie ascultă cuvintele de dezlegare pe care preotul le zice: Domnul, Dumnezeul şi Mintuitorul nostru Iisus Hristos cu puterea şi cu darul ce-mi este dat mie, te iert şi te dezleg in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfintului Duh. Amin!

Şi sărutind Sfinta Cruce şi mina preotului duhovnic, mergi la casa ta şi cu umilinţă roagă-te.