Liturghia în prima sâmbătă din Postul Mare

În Sâmbăta întâia a Postului Mare, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Teodor Tiron, sfânta liturghie în biserica în cinstea Sfintelor Femei Mironosițe din or. Parma a fost săvârșită de protoiereul Serghei Popescu.
Cu acest prilej, pr. Serghei, parohul bisericii, s-a adresat către creștinii adunați la sfânta liturghie cu un cuvânt de învățătură despre Sfântului Teodor Tiron și minunea colivelor.

Astăzi avem un praznic dublu, pentru că în el ne bucurăm atât de minunea colivelor, cât și de nevoințele mucenicești ale Sfântului Teodor.

Sfântul Teodor Tiron a trăit în secolul al al III-lea. Originar din cetatea Mialon, din Amasia, Sfântul a fost ales în oastea imperială, cea mai importantă la aceea vreme. El era un ostaș apreciat dar niciodată nu și-a pierdut credința sa către Dumnezeu. Astfel, pornind persecuția împotriva creștinilor, generalul Viringa, în oastea căruia se afla Sfântul Teodor, l-a chemat la el, spre a-l convinge să se alăture celor care se închinau idolilor. Atunci, Sfântul L-a mărturisit pe Dumnezeu și i-a defăimat pe idoli, ca pe niște lucruri făcute de mâini omenești și lipsite de orice putere. Fiind un bun soldat, Sfântul Teodor a primit îngăduința de a se mai gândi asupra celor spuse, vreme de câteva zile.

Spre a demonstra tuturor neputința idolilor, Sfântul Teodor a luat foc și a aprins statuia unuia dintre cei mai cinstiți idoli. În timp ce statuia se mistuia, el mărturisea celor de față că el este cel care i-a dat foc. Pentru aceasta, el a fost aruncat în temniță, iar păgânul judecător a dat ordin ca Sfântului să nu i se dea nimic de mâncare, spre a muri de foame. Sfântul Teodor, însă, nu mai avea nevoie de hrana cea trupească, pentru că îngerii îi slujeau și îl mângâiau. Văzând aceasta, temnicerul i-a dat pâine și apă dar Sfântul le-a lăsat neatinse.

Fiind scos din închisoare, Sfântul Teodor Tiron a fost legat de un lemn și străpuns cu fiare ascuțite, până la oase. În cele din urmă, el a fost aruncat într-un cuptor cu foc,unde, în ziua de 17 februarie 303, și-a dat duhul.

Iar despre minunea colivelor ar fi de folos să cunoaștem următoarele. În timpul domniei împaratului Iulian Apostatul, acesta a poruncit să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute pe piața cetății imperiale, pentru a întina astfel prima săptămâna din Postul Mare al creștinilor. Dar mucenicul Teodor s-a aratat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie, descoperindu-i planul lui Iulian și sfătuindu-l să fiarbă grăunte de grâu (coliva de azi) și să le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceștia să nu meargă să cumpere de la piață.
Fiind astfel izbăviți de întinăciunea idolatriei grație acestui mucenic, arhiepiscopul a poruncit credincioșilor să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, un praznic care sa comemoreze acest eveniment. Această primă sâmbătă e, așadar, ocazia unei duble bucurii: încheierea primei perioade a postului și prăznuirea mucenicului.

Minunea Sfântului Teodor Tiron, pe care o pomenim astăzi, are o adâncă însemnătate. Coliva, prin mulţimea boabelor de grâu închipuieşte, mai întâi de toate, unitatea tuturor creştinilor, prin credinţă şi dragoste. Iar faptul că ea se face din grâu fiert, înseamnă călirea credincioşilor în focul ispitelor. Căci nimeni nu poate fi fiu al Bisericii lui Hristos, dacă mai întâi nu rabdă ispitele şi încercările acestei vieţi. Cine iese la nevoinţă, să se pregătească de ispite. Numai aceia sunt creştini statornici şi fii ascultători, care merg pe calea lui Hristos, pe drumul răbdării, al rugăciunii, al smereniei, al iertării, al dragostei, pe drumul încercărilor de tot felul.

This slideshow requires JavaScript.

This entry was posted in ȘTIRI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *