În Sâmbăta Dinaintea Nașterii Domnului, la 5 ianuarie, 2019, pr. Serghei Popescu a săvârşit Sfânta Liturghie la biserica în cinstea sfinților împărați Constantin și Elena din or. Imola.

În cadrul slujbei, părintele paroh s-a adresat către creștini cu un cuvânt de întărire și zidire sufletească.

Am petrecut împreună un post și acum suntem în așteptarea sărbătorii care-l încununează, Nașterea Domnului. Este o sărbătoare pe care deși o sărbătorim la o anumită dată, am putea să o sărbătorim în fiecare zi. De ce? Fiindcă cu nașterea Mântuitorului toate s-au schimbat în lume. Din ziua în care Hristos s-a născut, am primit bucuria aflării Sale în lume. Însă această bucurie trebuie să fie o bucurie sfânta, una care nu primește nedreptatea și fărădelegea.  

Înainte de primi Sfintele Taine, noi ne mărturisim păcatele, însă aceasta nu înseamnă că devenim vrednici de a-L primi în noi pe Hristos. Vrednici ne face și ne curățește doar Mântuitorul Hristos. Iar noi trebuie să tindem ca după fiecare post, după fiecare sfântă liturghie să ne schimbăm cu ajutorul lui Dumnezeu.    

Și dacă vom cere smerit ajutorul lui Dumnezeu aceste schimbări într-adevăr vor avea loc în viața noastră. Cunoaștem cu toții că deși suntem creștini, mergem la biserică, ținem posturile rânduite, ne mărturisim și ne împărtășim adesea viața noastră nu se schimbă.

Adesea problema constă în faptul că prea mult ne axăm pe latura exterioară, și uităm că trebuie să ne schimbăm și gândurile și viața și faptele. Totodată nu trebuie să deznădăjduim, căci dacă Dumnezeu ne oferă șansa să ne vedem păcatele și greșelile, înseamnă că ne oferă și timp și posibilitate pentru a le schimba.

Mult mai grav când creștinul devine mulțumit de sine, când crede că deja a făcut totul de ce era nevoie și este aproape perfect. Este o stare de înșelare de care ar trebui să ne păzim. Dumnezeu ne prezintă în fragmentul evanghelic de astăzi niște exemple care ar trebui să ne ajute să înțelegem ce reprezintă Împărăția Cerurilor. El ne spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este asemenea grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui.” Deci de la noi se cere fie și puțină credință, asemenea unui bob de muștar, dar să credem.

Şi iarăşi ne spune: “Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului, pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul.” Dacă noi vom depune un efort mic, și Dumnezeu îl va face să crească.

Cât de mult iubeşte Dumnezeu creația sa, adică omul, sau altfel spus pe fiecare dintre noi. Şi oare nu ar trebui şi noi să încercăm pe cât ne stă în puterile noastre omenești să răspundem tot cu dragoste, fie cu una săracă, atât cât ne permite sufletul fiecăruia, dar principalul să nu rămânem nepăsători și reci. Nu poţi să ştii că Bunul Dumnezeu te iubeşte atât de mult şi să rămâi indiferent, să nu spui un mulţumesc, să nu faci o metanie să nu înalţi o rugăciune pentru toate câte le avem. Dumnezeu nu aşteaptă de la noi minuni, El cunoaște sufletul fiecăruia dintre noi, doar că vrea ca să-i permitem să lucreze în sufletele noastre, să se nască în ele şi să le facă cu adevărat vii. Atunci vom cunoaște fericirea cea adevărată.

Care nu ar fi bucuriile acestei lumi pentru fiecare dintre noi, nimic dintre acestea nu se poate compara cu o viaţă trăită în pace cu propria conștiință și împăcare cu Bunul Dumnezeu.

Dumnezeu nu cere de la noi multe, Jertfa lui Dumnezeu sunt :duhul umilit; inima înfrântă și smerită. E bine să ne bucurăm de Nașterea Domnului și de alte sărbători, dar să nu uităm că acestea trebuie să ne schimbe de la zi la zi, din an în an, căci dacă nu se întâmplă cu noi nimic, rămânem doar cu bucuria sărbătorilor, însă nu și cu bucuria de a trăi cu Dumnezeu.