La data de 12 august 2018, în Duminica datornicului nemilostiv, la Biserica ortodoxă în cinstea Femeilor Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost oficiată de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.
În cuvîntul său de învățătură, părintele paroh a vorbit despre iertarea și mila pe care ne-o oferă Dumnezeu, dar și egoismul cu care procedăm noi față de cei din jur.
Dumnezeu ne iartă, pentru că este Atotmilostiv şi Atotiertător. Dar noi? Adeseori se întâmplă, să rostim mecanic „Şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12), fără să ne dăm seama că, de fapt, atâta timp cât noi nu iertăm pe cei ce ne-au greşit, nu numai că nu-i drept să fim iertaţi, dar suntem şi mincinoşi.
Aşa s-a întâmplat cu datornicul din pilda de astăzi: împăratul (nimeni altul decât Dumnezeu) l-a iertat de acea mare datorie 10.000 de talanţi, iar el la rându-i nu l-a iertat pe cel ce-i datora 100 de dinari.
Oare dacă am fi sinceri, nu am recunoaște că și noi procedăm la fel? Trebuie să iertăm şi noi celor ce ne greşesc. De câte ori? De atâtea de câte a zis Mântuitorul: „De şaptezeci de ori câte şapte” (Matei, 18, 22), adică de nenumărate ori, aşa cum de nenumărate ori ne iartă Dumnezeu. Dumnezeu, după dreptate, nici n-ar trebui să ne ierte, de multe ori. Dar El, iubire fiind, „uită” de dreptate şi se manifestă ca milostiv, aşadar, de ce nu luăm exemplu de la El? Altfel va trebui să modificăm, Doamne iartă-ne, rugăciunea Tatăl nostru şi să zicem: „Şi nu ne ierta nouă greşelile noastre, căci nici noi nu iertăm greşiţilor noştri…”.
V-am iertat, ne spune Domnul, v-am ajutat, v-am ocrotit pas cu pas, v-am dat prilejuri nenumărate pentru a fi puțin milostivi și nupreamilostivi ca Mine, Care v-am iertat atât de mult. Și acum ce scuză mai puteți avea, când o asemenea iubire și îndurare și milostivire ca a Mea, nu v-a învățat să fiți ceva mai îngăduitori cu semenii voștri?
Îngăduință. Milostivire. Iertare din inimă. Conștiință atentă, profundă, îngăduitoare. Toate aceste virtuți trebuie să tindem să le avem.
Să considerăm, aşadar, pilda din Evanghelia de azi încă o mână întinsă de Dumnezeu pentru îndreptarea noastră. Aşa cum El este de-a pururi iertător, să fim şi noi gata, în orice clipă, să acordăm iertare din toată inima celor care ne greşesc personal. Căci numai aşa vom putea rosti cu inimă împăcată şi curată către Tatăl ceresc: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Pilda slujitorului nemilostiv nu este un tablou, ci o oglindă pe care Iisus o ţine sus în faţa noastră, încât să putem vedea cine suntem cu adevărat. Noi, cărora Dumnezeu ne-a iertat o datorie pe care n-o puteam plăti niciodată, întoarcem spatele şi refuzăm să iertăm pe cei ce ne-au vătămat.
Se cade să ne iertăm unul pe altul, nu pentru că altă persoană este vrednică de a fi iertată, nici pentru a arăta că suntem oameni atât de mărinimoşi. Trebuie să ne iertăm pe motivul că Dumnezeu ne-a iertat pe noi, risipind vrăjmăşia păcatului şi oferindu-ne cetăţenie cerească.
„Fiti buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efeseni 4, 32).
