Sâmbătă, 11 noiembrie 2017, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Mucenițe Anastasia Romana, la biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola, sfânta liturghie a fost oficiată de pr. Serghei Popescu.

Părintele Serghei s-a adresat credincioșilor cu o predică în care a vorbit despre viața și mucenicia acestei sfinte, dar și despre exemplul vieții sfinților pentru fiecare dintre noi.

Această sfântă a trăit pe vremea împăratului Deciu, guvernator al Romei fiind Prov, pe când se pornise, mare prigoană împotriva creștinilor. Tânăra de vârstă, Sfânta Anastasia se afla   într-o mănăstire, unde era stareță o călugăriță, anume Sofia. Rămasă orfană la vârsta de trei ani, ea fusese luată de bătrâna Sofia și crescută la mănăstire.

Oricât de ferită de lume era, oamenii aflaseră de frumusețea și înțelepciunea ei și mulți o ceruseră în căsătorie. Dar ea rămânea în dragostea ei către Hristos și voia să rămână pentru toata viata mireasa Domnului.

Auzind Prov, de ea, a trimis ostași sa o aducă la el. Aflând-o, o sfătuia să-și caute un bărbat și să se mărite si, să se închine zeilor, ca frumusețea ei să nu se piardă în zadar. Ea a răspuns: „Viața și veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, pentru Care de o sută de ori, de ar fi cu putință, sunt gata a muri.”

Nedorind să se lepede de credința sa, sfânta a fost bătută cu toiege, i s-au zdrobit pe roată oasele, în vreme ce Anastasia  nu înceta a mărturisi pe Hristos. Înfuriat, Prov a pus-o la și mai cumplite chinuri, cât se spune că poporul din Roma, a început a murmura împotriva acestor cruzimi. Cât despre Sfântă, scoțând-o afară din cetate, la urmă, i-au tăiat capul.

Atunci când ne rugăm sfinților, noi ne unim cu ei. Când ne adresăm lor, le simțim ajutorul, iar Dumnezeu ne binecuvântează calea vieții.

Hristos ne spune că ceea ce vom semăna, aceea și vom secera. Cu ce măsură va măsura aici pe pământ fiecare dintre noi, i se va măsura și în Ceruri, atunci când vom sta cu toții în fața lui Dumnezeu. Și atunci fiecare dintre noi va trebui să dea seama la ce a folosit anii vieții, pentru bine sau pentru rău, pentru fapte bineplăcute în fața lui Dumnezeu, sau a rispit o viață în zădar.

De atât ar trebui să le urmăm exemplul sfinților, care știind că viața aceasta este trecătoare, că toate vor avea un sfârșit, s-au străduit să-și consacre viața slujirii lui Hristos și urmării legilor Sale. Atunci și fiecare dintre noi va putea să stea în fața lui Dumnezeu și să spună, iată-mă Doamne și iată viața mea…

Să ne străduim ca viața noastră să fie unită cu fapte bune, ca fiecare zi din viața noastră să fie plină de lumină, să fie demnă de numele de Creștin pe care-l purtăm. Asceasta este una din lecțiile pe care ni le oderă sfinții, atunci când le citim viețile, când ascultăm în Biserică cântările adresate lor, când le înălțăm rugăciuni pentru a primi ajutorul și sprijinul lor.

Sfinții ne oferă un exemplu, ne arată calea unei vieți evlavioase, pentru ca și noi să le putem urma viața, iar mai apoi să ne putem bucura alături de ei de Împărăția Cerurilor.