În Duminica a XXIII-a după Rusalii slujba Sfintei Liturghii la biserica ortodoxă din or. Parma a fost oficiată de protoiereul Serghei Popescu. La Sfânta Liturghie, în bisericile ortodoxe s-a citit fragmentul evanghelic de la Sf. Ev. Luca (cap. 8, vs. 26-39).
După citirea pericopei evanghelice, pr. Serghei a explicat fragmentul evanghelic despre minunea vindecării demonizatului din tinutul Gherghesenilor.
De la căderea lui Adam şi cât va exista lumea, diavolul caută să-i facă pe oameni să păcătuiască şi să-i atragă şi pe ei în întunericul său. Credinciosul trebuie să știe de această lucrare şi să nu se lase prins.
Viaţa noastră se aseamnănă cu un joc, iar noi trebuie să știm în care echipă suntem, a lui Hristos sau a diavolului. E bine ca în fiecare zi să ne privim și să vedem: „De partea cui sunt, într-adevăr; a lui Hristos ori a diavolului?”.
Cei mai mulţi oameni cred, deși nu este nici pe departe așa, că locul de şedere al diavolului este iadul. Nu este întocmai aşa, deoarece câmpul lui de lucru este pământul, sunt sufletele omeneşti.
Sfânta Scripturi mereu ne atrage atenția că „diavolul umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Pt. 5, 8) şi „păcatul cu uşurinţă ne împresoară” (Evr. 12, 1). Totuși să nu deznădăjduim ştiind că avem ajutor de la Dumnezeu, Care este credincios şi Care nu va îngădui să fim ispitiţi mai mult decât putem, ci odată cu ispita va aduce şi calea de a ieşi din ea, ca să o putem răbda (I Cor. 10, 13).
Demonizarea este o robie cumplită și chinuitoare. Adevărata viaţă este libertate. Nici într-o robie nu este fericire, cu atât mai mult nu este fericire în robia diavolului, fiindcă el ucide tot ce este bun în noi, aprinde cele mai josnice patimi şi ne face să ne îndepărtăm de Dumnezeu.
Viaţa noastră pe pământ este o luptă neîncetată cu potrivnicul nostru cel învechit în răutate, cu Satana, care nu e un vrăjmaş obişnuit. El are o experienţă de mii de ani şi are o imensă armată de demoni care să-l ajute, fiindcă mulţi îngeri au fost aruncaţi din cer împreună cu Lucifer. Să înțelegem că nu ne putem măsura cu diavolul şi cu demonii lui, fapt pentru care avem nevoie de întăriri cereşti. Cu Hristos, Care „a călcat moartea şi pe diavol a surpat”, noi putem birui orice ispită şi răutate care ne împresoară.
Pentru ca să putem birui avem nevoie de arme, pe care tot Preabunul Dumnezeu ni le-a oferit. Una din arme prin care-l putem birui pe diavol este rugăciunea, căci Domnul spune: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post” (Mc. 9, 29).
Alt mijloc necesar este semnul crucii, precum ne arată o cântare a Bisericii: „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ai dat nouă!”
La fel de important e să nu relaxăm și să fim atenți la cursele diavolului, adică la trezvia minții și a inimii. Diavolul nu poate face nimic decât dacă ne învoim cu propunerile lui. Deaceea trebuie să fim atenți ca nu cumva un gând necurat sau un sentiment rău să ne ducă la păcat.
Viaţa noastră reprezintă o luptă continuă între bine şi rău, şi deşi noi nu putem evita răul existent, putem să încercăm să ne formăm o imunitate faţă de el. Doar acolo unde nu se sălășluiește Dumnezeu în inima omului, își face loc puterea celui rău. Să-L primim pe Hristos în Viața noastră și El nu ne va părăsi.
Să nu ne temem, pentru că Domnul nostru, Care a spulberat tirania diavolului, ne promite: „Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma” (Lc. 10, 19).
