În Duminica a XVIII-a după Cincizecime, la 8 octombrie 2017, când Biserica îl cinsteşte pe Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej, sfânta liturghie la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma a fost săvârşită de parohul bisericii, prot. Serghei Popescu.
Slujba a început cu un Te Deum, urmând Acatistul Sfântului Serghie. După sfânta Liturghie, pr. Serghei a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi, vorbind despre unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ruşi. Sf. Serghie este socotit drept unul dintre sfinţii prin care Dumnezeu a renăscut monahismul isihast rus, prin îndeletnicirea cu rugăciunea neincetată şi revenirea la nevoinţele ascetice.
Sfântul Cuv.Serghie de Radonej s-a născut în satul Varnița, lângă Rostov pe 3 mai 1314, din părinți binecredincioși, Chiril și Maria (prăznuiți pe 28 septembrie). Dumnezeu l-a ales încă din pântecele mamei sale pentru slujba Sa.
Cuviosul Serghie s-a arătat râvnitor spre cele sfinte încă din pântecele mamei sale. Astfel, pe când mama lui însărcinată se află în biserică, la Sfânta Liturghie, poporul adunat la slujbă a auzit cum pruncul striga de bucurie. De trei ori s-a auzit glasul pruncului, spre uimirea tuturor. Prima dată a strigat înainte de citirea Sfintei Evanghelii, a doua oară a strigat în timpul imnului Heruvic şi a treia oara a strigat la cuvintele “Sfintele, sfinţilor!”
Odată, pe când se afla trimis să aducă acasă animalele de la păscut, sfântul a întâlnit un călugăr bătrân care se ruga şi vărsa lacrimi de pocăinţă. Chemat de acesta, copilul a fost binecuvântat, a primit anafură şi a fost incredinţat că va primi de la Dumnezeu multă înţelepciune. Şi aşa a fost.
Pe 7 octombrie 1337, a fost tuns în monahism, luându-și numele Sfântului Mucenic Serghie.
De multe ori, sfântul hrănea şi fiarele pădurii. Prietenia cu un urs sălăşluit în pustia Radonejului, pe care cuviosul îl hrănea cu pâine din mâna lui, aduce aminte de marii pustnici din Egipt, unde leii slujeau monahilor cu supunere.
Dar cum „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă“ (Matei 5, 14), nici cuviosul nu a putut să se ascundă în desişul pădurii, căci s-a dus vestea despre el ca fiind om purtător de duh. A început să primească ucenici, cărora le-a expus toate dificultăţile pustniciei. Mulţi dintre cei entuziasmaţi plecau după puţin timp, dar veneau alţii. În scurt timp, obştea s-a mărit considerabil şi fraţii, după multe încercări, cu ajutorul ierarhului, episcopul Atanasie al Volâniei, au reuşit să-l convingă pe Serghie să le fie egumen.
Pentru nevoinţele sale şi iubirea pe care o avea către Dumnezeu, Sfântul Serghie a primit darul izgonirii duhurilor necurate. El s-a luptat îndelung şi cu ispitele ce pătrunseseră în rândul obştii, încurajat fiind de patriarhul ecumenic Nil, care, pe la 1382, i-a trimis o scrisoare în care acuza neascultarea călugărilor care nu au voit să se supună regulilor obştii.
Nu după mult timp, în anul 1391, sfântul a căzut grav bolnav şi aşa cum o corabie încărcată cu bogăţii şi comori se apropie încet de liman, tot aşa şi de Dumnezeu purtătorul Serghie se apropia mai mult de viaţa cea veşnică. Atunci când şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului, o mireasmă bine plăcută a inundat încăperea, pe chipul sfântului începând să strălucească o lumină cerească.
Deoarece în acesată zi parohul Bisericii, pr. Serghei Popescu, îşi cinsteşte sfântul ocrotitor, după rugăciunile înălţate către bunul Dumnezeu, ziua de duminică a continuat cu o masă de sărbătoare, la care părintele şi-a invitat enoriaşii. Într-o atmosferă și o bucurie pe măsura Sărbătorii, creştinii i-au dorit părintelui Serghei sănătate, pace, ajutor şi sprijin de la Dumnezeu pentru ca să-şi continuă activitatea rodnică şi frumoasă în parohia lor.
