La data de 07 octombrie 2017, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Tecla, pr. Serghei Popescu a oficiat sfânta liturghie în biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, pr. Serghei a vorbit despre această Sfântă Muceniţă,  fecioară, prima muceniţă a lui Hristos.

Sfânta Tecla este prima dintre femeile care a pătimit pentru Hristos.  S-a născut în secol I, în cetatea Iconiu, din părinţi păgâni. Către 18 ani a devenit logodnica unui tânăr de neam bun, Tamir. Însă ascultând cuvântul despre feciorie al Sfântului Apostol Pavel, care propovăduia pe Hristos la Iconiu, Tecla a hotărât să trăiască toată viaţa ei în curăţie trupească şi să slujească Domnului.

Însă, când mamei Teclei a aflat că fiica ei crede în Hristos, ascultând pe apostol, a mers mânioasă la acea adunare, încercând s-o determine să vină acasă. Tânăra a mărturisit noua sa credinţă părinţilor, care au încercat să o facă să renunţe pe orice cale la crezul creştin. Mama ei a bătut-o, a lăsat-o flămândă, dar Tecla nu a vrut să renunţe cu nici un chip la Hristos şi la decizia de a-I sluji. Logodnicul fetei a cerut prinderea şi întemniţarea lui Pavel, sub acuzaţia că era creştin şi că o determinase şi pe Tecla să urmeze lui Hristos.

Tecla, riscând şi ea să fie întemniţată, şi-a urmat învăţătorul, plătind temnicerii a intrat la Pavel. Mirat de tăria fetei, de curajul ei, apostolul a binecuvântat-o, numind-o mireasa lui Hristos.

Sf. Ap. Pavel a fost adus în faţa mulţimii, însă nefiindu-I găsită o altă vină decât aceea că propovăduia pe Hristos, a fost alungat din cetate.

Mama Teclei a cerut judecătorului s-o ardă în foc pe fiica sa, căci ea nu este fiica ei, ci este „ramură uscată şi blestemată odraslă“.Tecla a fost osândită la ardere, după dorinţa mamei. S-a aşezat singură pe grămada de fân şi, făcând semnul crucii peste aceasta, s-a pregătit să ardă. Focul ardea, nevătămând-o, a venit o ploaie mare cu grindină care a stins tot focul, iar mai marele judecător şi mulţimea s-au speriat, fugind la casele lor.

Ferită fiind astfel de prima sa pedeapsă, Tecla şi-a părăsit familia, plecând să-l caute pe Apostolul Pavel, pe care l-a urmat până în Antiohia. Aici Tecla, vădită de un tănăr îndrăgostit de ea, că este creştină, din nou a fost supusă judecăţii şi drept pedeapsă aruncată fiarelor, dar acestea nu i-au făcut nimic.

A fost supusă şi altor încercări, din toate ieşind biruitoare. Şi atunci, torţionarii au întrebat-o cine este de nimic nu reuşeşte să o piardă. „Sunt roabă a Dumnezeului Celui Viu“. Acesta numai era răspunsul ei.

Tecla a plecat la Maloula, în Siria, unde a stat retrasă într-o peşteră. Pentru credinţa ei, Dumnezeu i-a dat darul vindecării bolnavilor. Dar vrăjitorii de aici, văzând că nu mai au bolnavi, au învrăjbit pe localnici împotriva ei. Văzând ura lor, Tecla s-a rugat lui Dumnezeu şi stânca unde sălăşluia roaba lui Hristos s-a despicat. Muntele i-a devenit refugiu, dar şi mormânt. Se crede că sfânta avea 90 de ani când s-a întâmplat această minune. Ea este prima femeie martiră pentru Hristos şi este socotită întocmai cu apostolii în Sinaxarele Bisericii.

Sfântă Muceniţă Tecla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!