La 30 septembrie 2017, în sâmbăta după Înalţarea Sfintei Cruci, sfânta liturghie la biserica ortodoxă în cinstea Sfinţilor Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena a fost oficiată de pr. Serghei Popescu. Tot în această zi Biserica le cinsteşte pe Sfânta Muceniţă Sofia (al cărei nume se traduce ca înţelepciune) şi a celor trei fiice ale sale, cu nume care simbolizează marile virtuți creștine, Pistis – credinţa, Elpis – nădejde şi Agapis – dragoste.

Sf. Sofia a rămas văduvă la scurt timp după naşterea celor trei fiice, crescându-le cu frică de Dumnezeu, ajutându-le să crească virtuţile numele cărora le purtau. Sofia şi cele trei fiice ale sale au trăit pe timpurile în care numele de creştin declarat deschis, însemna doar un singur lucru, condamnarea la moarte.

Domnitorul Antioh, auzind de înțelepciunea și frumusețea celor trei fete și convingându-se că sunt creștine, l-a înștiințat pe împăratul Adrian, care în scurt timp a trimis slujitorii pentru a le aduce pe cele trei fete la palat.

Aduse de ostaşi în faţa scaunului imperial, Sofia îşi povăţuia tinerele fecioare să nu se lepede de Hristos, chiar cu preţul vieţii. Şi s-au rugat împreună lui Dumnezeu să le întărească, ştiind că vor primi tortură şi moarte pentru credinţa lor.

Când au ajuns în faţa împăratului, toţi cei prezenţi au rămas uimiţi de hotărârea lor, în special de cea a fetelor care arau la o vârstă fragedă. Chemând pe fiecare în parte, începând cu Sofia, împăratul Adrian le-a poruncit să aducă jertfe idolilor. Cele patru muceniţe nu au acceptat, mărturisind credința în Domnul nostru Iisus Hristos, singurul și adevăratul Dumnezeu.

Atunci ele au fost supuse chinurilor, suferind moarte martirică și îmbrățișând cununa muceniciei.  Copilele aveau 12, 10 si 9 ani…Mama lor le-a luat trupurile și le-a îngropat, ea însăși trecând la Domnul în timp ce se afla la mormintele fetelor sale.

Oare câţi părinţi de astăzi ar fi gata pentru o asemenea educaţie a copiilor lor. Da, sunt alte timpuri şi nimeni nu ne cere să murim astăzi pentru credinţă. Însă şi astăzi ca şi în primele secole ale creştinismului trebuie să ne educăm copiii că adevărata viaţa este doar cea cu Hristos.  În viaţă mereu trebuie să facem alegeri şi trebuie să fim gata să pierdem totul, ca să nu-L pierdem pe Dumnezeu.

Astăzi pentru noi cu regret este mult mai important ca copiii noştri să aibă studii, să reuşească în viaţă, să aibă o carieră….însă chiar dacă vor reuşi să le realizeze pe toate şi vor fi lipsiţi de Hristos, viaţa lor nicicând nu va fi una fericită…De atât să nu uităm că ne creşetem copii nu doar pentru ziua de mâine, ci pentru veşnicie…iar ea va depinde atât pentru ei, cât şi pentru noi ce principii de viaţă vom pune la baza educaţiei copiilor, vor şti ei oare să răspundă la îndemnul:  Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm! –  Ţie, Doamne!

Sfintelor muceniţe, Pistis, Elpis şi Agapis şi înţeleaptă maică, Sofia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!