La 2 noiembrie 2019, sîmbăta seara după slujba Vecerniei, preotul Serghei a oficiat slujba Parastasului, la Biserica „Sfintele Femei Mironosițe” din or.Parma, în prezența mulțimii de credincioși.
Slujba parastasului a fost săvîrșită pentru toți părinții și frații noștri care cu nădejdea învierii și a vieții veșnice ce au adormit în Domnul.
La final părintele Serghei a venit cu un cuvînt de învățătură în care a menţionat, că având în centru învăţătura despre învierea lui Hristos, garanţie a învierii tuturor, Biserica nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului. De aceea, cei care au murit şi nu mai sunt printre noi nu sunt uitaţi: ei sunt pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie, iar sâmbăta, îndeosebi, se săvârşesc slujbe speciale, prin care Dumnezeu este rugat să le dăruiască fericirea cea veşnică.
Prin această mijlocire, Biserica cere lui Dumnezeu să-i învrednicească pe cei adormiţi de milostivirea Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.
Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în vecie “adormiti”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Ea nu vorbeşte de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă. Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiică de numai 12 ani murise, spune: “Nu plângeti; n-a murit, ci doarme”.
De aceea Biserica noastră are rânduiala parastaselor. Parastasele sunt cel mai bun avocat pentru sufletele celor adormiţi. Au puterea să scoată un suflet chiar şi din iad.
De atât să nu fim neglijenți și nepăsători, dar se ne îngrijim de cei care nu mai sunt pe lângă noi, și de atât că îi vom ajuta foarte mult, dar și dacă noi nu vom avea grijă de alții, la rândul nostru, nici pentru noi nu va aprinde nimeni o lumânare, sau nu va da o milostenie.
Îndeplinindu-ne această datorie în mod demn și deplin putem sa sperăm că și cei ce vor rămâne în urma noastră pe pământ, vor face la fel pentru noi.
Să-L rugăm pe Părintele Vieţii să aşeze sufletele adormiților robilor Săi în Împărăţia cerurilor, iertându-le toată greşala cea de voie şi cea fără de voie, dăruindu-le îndulcirea cea fără de sfârşit şi fericita viaţă. Amin.
