În Joia Mare, la data de 25 aprilie 2019, Sfânta Liturghie la Biserica Ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma a fost oficiată de către preotul Serghei Popescu, parohul Bisericii.
Părintele Serghei a ținut un cuvânt de învățătură menționând despre faptul că în Sfânta şi Marea Joi sunt prăznuite patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoşătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vânzarea (trădarea) Domnului.
Iubirea lui Hristos care se dăruieşte în Cina cea de Taină este iubirea Sa mântuitoare mai tare decât păcatul şi moartea, cum va arăta pe Cruce când iartă pe cei ce-L răstignesc, iar după înviere îl iartă pe Petru care, din frică, s-a lepădat de Iisus. În această zi Hristos le-a dat apostolilor Trupul și Sângele Lui, la Cina cea de Taină. Prin aceasta, se cuvine să prețuim mai mult Sfânta Împărtășanie, să fim conștienți că în Sfântul Potir este Hristos (Trupul și Sângele Lui), nu pâine și vin.
Tot în această zi, Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi, fiind astfel exemplul suprem de smerenie. Tot astăzi, El S-a rugat cu lacrimi, din durere pentru noi și a spus „Întristat este sufletul Meu până la moarte”. Hristos a privegheat în Grădina Ghetsimani, cerându-le și ucenicilor Săi să privegheze împreună cu El, dar când aceștia au adormit, le-a spus „N-ați putut un ceas să privegheați cu Mine?” Nu a fost un reproș, ci durere pentru neputința omului de a se ruga. Nu are Hristos nevoie de privegherea noastră, ci noi înșine. Hristos ne cere să priveghem alături de El pentru noi.
Este paradoxal că noi ne pregătim pentru Înviere, dar uităm de Hristos, suntem preocupați mai mult de cele pământești. Când o femeie a adus un alabastru cu mir scump și L-a uns pe Mântuitorul, iar ucenicii au considerat o risipă, Hristos le-a spus „Pe săraci pururea îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea”. Prin aceasta înțelegem că ne-am îngrijit destul de lucrurile lumești, acum trebuie să ne facem puțin timp și pentru Dumnezeu.
După ce a săvârşit Cina cea de Taină, inaugurând Paştele Nou, Noul Legământ, prin însăşi iubirea Sa jertfelnică, adeverită ca iubire slujitoare, curăţitoare, sfinţitoare şi mântuitoare, Hristos Domnul dă o poruncă nouă ucenicilor şi anume, fiecare să iubească pe semenii săi, nu doar ca pe sine însuşi, ci aşa cum Hristos îi iubeşte.
Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii ( Ioan 13, 34-35).
Astăzi mai pomenim şi prinderea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea lui în grădina Ghetsimani, când Iuda l-a sărutat şi i-a zis” “Bucură-te, Învăţătorule” (Mt. 26, 49), şi când cei care au venit împreună cu el l-au prins pe Domnul Hristos şi l-au dus la judecata lor, şi l-au dus să-l chinuiască.
În faţa Sfântului Potir cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile şi de viaţa făcătoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mântuitorului: “Nu-ţi voi da sărutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrăjmaşilor Tăi; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta”.
Ar fi bine să vedem și câte din cele amintite nu doar le cunoaștem și amintim, dar și câte din ele încercăm să împlinim în viața noastră. Să ne întărim în curaj, smerenie și dragoste, pentru ca să nu devenim vânzători ai Mântuitorului, ci adevărați prieteni ai Săi. Ne apropiem de Înviere, dar să nu uităm că nu ne putem bucura de ea, dacă nu vom trece inițial prin calea Crucii alături de Domnul nostru Hristos….
