În duminica Vindecării fiicei lui Iair, la 18 noiembrie 2018,  la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.

În predica sa, pr. Serghei le-a vorbit celor prezenţi despre vindecările pe care le-a  făcut Mântuitorul pentru femeia cu scurgere de sângere şi fiica lui Iair.

Cuvintele acestea, “Nu te teme, crede numai și se va izbăvi fiica ta “, sunt cuvinte pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a rostit în legătura cu învierea fiicei lui Iair. Dar ar trebui să știm și faptul că cuvintele Evanghelei, nu sunt niște relatări a unor istorii și minuni. Sunt cuvine de învățătură pentru noi toți. Și dacă Hristos îl îndeamnă pe Iair la credință, la fel ne îndeamnă și pe noi.

Cineva care are credință în Domnul Hristos are liniște sufletească, are bucurie, are mângâiere, are din credință curaj, are îndrăzneala în față necazurilor; cineva care are credință în Hristos n-are niciodată pricină să se teamă, ci are întotdeauna pricină să fie încredințat că Domnul nostru Iisus Hristos îi stă întru ajutor.

Noi nu știm care e planul Mântuitorului cu fiecare dintre noi, dar știm că credință noastră ne lipește de Domnul Hristos și că nu mai suntem singuri în lumea această. Teamă e semn de necredința, frică e semn de necredința, îngrijorarea e semn de necredința, neliniștea sufletească de orice fel ar fi, e semn că nu avem credință.

Totodată puterea credinței este deosebit de importantă în procesul vindecării. Femeia cu scurgere de sânge s-a vindecat întrucât credea că Hristos o va tămădui numai prin simpla atingere de hainele sale şi Mântuitorul confirmă acest lucru prin cuvintele pe care i le adesează: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 8; 48). Şi mai-marele sinagogii, Iar, este încurajat de Mântuitorul Iisus Hristos după moartea fiicei sale: „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.” (Luca 4; 50).

Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor ” Unde vă este credință? ” (Lc. 8, 25) a avut în vedere o împrejurare grea, nu o împrejurare ușoară, așa că Domnul Hristos vrea să avem credință și în împrejurări grele. E ușor să zici că ai credință când nu te întâmpină nimic rău, când toate merg ușor, când și cu credință și fără credință tot așa ar fi, dar să ai credință în împrejurări grele, în împrejurări de margine; să ai credință în împrejurări în care alții se tem și tu să nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.

Totodată evanghelia de azi ne amintește de moarte și înviere. Fiecare dintre noi suntem în așa fel alcătuiți încât nu ne vine să credem că murim; știm că vom muri, dar nu ne vine să credem. De ce? Pentru că noi am fost făcuți de Dumnezeu pentru viață, pentru nemurire, pentru înviere, și nouă ne spune Domnul Hristos cum i-a spus Martei: „Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi”, și noi, mărturisind această credință zicem la slujbele pentru cei răposați, pentru cei morți, pentru cei trecuți din viața aceasta: „Că Tu ești învierea și viața și odihna adormitului robului Tău, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție mărire înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Spunem aceasta pentru că credem aceasta.

Dacă trăieşti numai pentru familie, într-o zi copiii au crescut şi au plecat, iar viaţa ta s-a terminat. Dacă trăieşti numai pentru împliniri în ocupaţia ta, într-o zi bătrâneţea va sosi şi alţii mai tineri vor tinde cu nerăbdare să-ţi ia locul, iar viaţa ta s-a terminat. Dacă trăieşti numai pentru slavă de la oameni, într-o zi influenţa ta va dispare şi vocea ta nu va fi luată în seamă, iar viaţa ta s-a terminat.

Când murim, noi nu ducem cu noi nimic din avere, plăcere, slavă, nimic din posesiunile noastre materiale. Însă luăm cu noi acele lucruri care nu pier niciodată: credinţa şi faptele bune, suferinţele pentru Evanghelie, pocăinţa noastră şi sufletul spălat în sângele preţios al lui Hristos.

Pentru toate acestea, Domnul, ne promite răsplată cerească zicând: „Oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac!” (In. 11, 26).