Duminică, 11 noiembrie 2018, la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de parohul bisericii, prot. Serghei Popescu.

După slujbă, pr. Serghei a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi, vorbind despre Sfânta Evanghelie a zilei care ni-L înfăţişează pe Mântuitorul intrând în ţinutul muntos al Gadarei. Aici a întâlnit un om care era chinuit în trup şi în suflet de diavolul. Domnul l-a izbăvit de neputinţă pe acest nenorocit care acum era bucuros că a trecut de sub stăpânirea Satanei sub stăpânirea lui Hristos.

Cei mai mulţi oameni cred, în mod greşit, că locul de şedere al diavolului este iadul. Nu este întocmai aşa, deoarece câmpul lui de lucru este pământul, sunt sufletele omeneşti. De aceea, Sfânta Scriptură îl numeşte pe Satana „stăpânitorul acestei lumi” (In. 14, 30).

Textele Sfintei Scripturi mereu ne atenţionează că „diavolul umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Pt. 5, 8) şi păcatul cu uşurinţă ne împresoară. Dar aceste constatări nu ne deznădăjduiesc, ştiind că avem în ajutor puterea părintească a lui Dumnezeu, Care este credincios şi Care nu va îngădui să fim ispitiţi mai mult decât putem, ci odată cu ispita va aduce şi calea de a ieşi din ea, ca să o putem răbda.

Demonizarea este o robie cumplită. Este tragedia vieţii noastre prinsă în ghearele diavolului. Adevărata viaţă este libertate. Viaţa autentică este independentă în faţa oricărui rău, a oricărui păcat. Nici într-o robie nu este fericire, cu atât mai mult nu este fericire în robia diavolului, fiindcă el ucide tot ce este bun în noi, aprinde cele mai josnice patimi şi ne face să avem frică faţă de prezenţa lui Dumnezeu.

Dumnezeu şi păcatul stau pe două planuri opuse. Nimeni nu poate întoarce faţa către Dumnezeu până ce mai întâi nu întoarce spatele păcatului. Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu până ce mai întâi nu urăşte păcatul, care poate face din om un demonizat. viaţa noastră reprezintă o luptă continuă între bine şi rău, şi deşi noi nu putem evita răul existent, putem să încercăm să ne formăm o imunitate faţă de el.

Cunoaştem foarte bine cum să ne protejăm faţă de bolile trupului, întărindu-ne imunitatea prin diverse mijloace, la fel ar trebui să procedăm şi cu sufletul nostru pentru a ne întări şi a putea rezista forţelor răului. Avem arme puternice împotriva forţelor diavolului: postul, rugăciunea și smerenia, să nu ne îndepărtăm de ele.

Credinţa şi iubirea lui Dumnezeu din toată inima ne salvează din orice ispită. De un mare ajutor ne este şi unirea cu Hristos prin Taina Sfintei Împărtăşanii. Ne împărtășim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, deoarece comuniunea cu Dumnezeu ne poate vindeca, ne poate mântui, ne poate uni cu El şi ne poate oferi viaţa de veci. Totodată trebuie să reţinem, că împărtășania își arată lucrarea mântuitoare numai în sufletele celor care o primesc cu vrednicie, adică în cei pregătiţi sufleteşte şi trupeşte pentru primirea ei.

După ce omul demonizat a fost izbăvit de puterea drăcească, a dorit să fie cu Hristos. Dar Domnul i-a spus: „Du-te la casa ta si spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu ” (Lc. 8, 39). Deci, acolo unde-i casa noastră, să fim pildă bună, să arătăm că trăim în legătură cu Dumnezeu. Rostul nostru e să-l mărturisim pe Dumnezeu prin ceea ce vorbim, prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim şi să arătăm aceasta. Să se simtă că avem credinţa în Dumnezeu, că avem nădejde şi iubire în sufletul nostru şi că am scos ura din sufletul nostru. Şi atunci, într-adevăr, suntem mântuiţi de puterea diavolului. Să avem pildă pe Maica Domnului care a Spus îngerului păzitor: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău “, să ne fie şi nouă exemplu de viaţă. 

Să fim iubitori de adevăr și smerenie, și vom fi plăcuți Domnului și izbăviți de puterea vrăjmașului.