În cuvîntul său de învățătură, părintele paroh a vorbit despre pilda talanților și învățămintele ei. Pilda talanţilor are foarte multe înţelesuri duhovniceşti şi se referă nu numai la viaţa duhovnicească, ci şi la viaţa umană în general, la bucuria de a fi roditor, de a dezvolta sau de a cultiva talentul ori diferitele calităţi şi a le pune în slujba semenilor.
Prima învăţătură din Evanghelia de astăzi este aceea a dreptăţii lui Dumnezeu şi a înţelepciunii Lui, întrucât El nu cere omului ceea ce nu poate face, adică nu cere nimănui peste măsură, ci El cere ca omul să facă roditor după posibilităţile sale talanţii sau calităţile pe care le-a primit. Prin urmare, bucuria Stăpânului este aceeaşi şi pentru cel care din doi talanţi a făcut patru, şi pentru cel care din cinci a făcut zece. El se bucură de hărnicia fiecăruia, dacă hărnicia lui este totală, adică fără umbră de lene şi de viclenie.
Pe cel de-al treilea om, adică pe cel care nu a înmulţit talantul, Stăpânul nu l-a felicitat, nu i-a zis: „Intră în bucuria Stăpânului tău!“ (Matei 25, 23), ci i-a spus: „Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii Mei la zarafi (schimbătorii de bani) şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.“ (Matei 25, 26-27).
Prin aceasta Mântuitorul Hristos vrea să ne arate că Dumnezeu nu este mulţumit dacă omul ţine doar pentru sine calităţile pe care le are, ci trebuie să le pună în slujba semenilor săi. Aici, schimbătorii de bani sau zarafii nu trebuie înţeleşi în mod financiar sau bancar, ci în sens duhovnicesc, ca fiind toţi oamenii cărora li se face binele, adică sunt ajutaţi de semenii lor talentaţi sau pricepuţi, harnici şi darnici.
Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind această pildă a talanţilor, a spus: „Ai văzut că cel care a primit doi a făcut patru talanţi, cel care a primit cinci a înmulţit şi a obţinut zece, adică îndoit. Iar acest îndoit înseamnă eu şi semenul meu: eu înmulţesc talanţii numai când ofer darul priceperii mele pentru semenii mei, pentru oamenii din jurul meu“. Aceasta înseamnă „i-a înmulţit îndoit, i-a dublat“, adică nu i-a păstrat numai pentru sine, ci i-a pus în slujba aproapelui său. De pildă, talentul şi vocaţia de a fi mamă sau de a fi tată se arată prin dăruirea jertfelnică de sine a părinţilor în creşterea copiilor; nu doar în creşterea biologică, ci şi în creşterea lor spirituală şi culturală, în educaţia dată lor.
Fiecare avem daruri și talanți, și fiecare avem răspundere să-i înmulțim și să-i punem în slujba celor din jur. Nu putem trăi doar pentru noi. Trebuie mereu să avem nevoie și de grijile celorlalți.
Tot în această duminică a fost oficiat și un Te Deum la început de an şcolar .
La sfârşitul căreia, părintele, a adresat elevilor, un cuvânt de învăţătură şi de întărire duhovnicească: “Vă urez ca, prin tot ceea ce împliniţi la studii, în sala de curs, să vă transformaţi mintea în cer, iar inima în Împărăţia cerurilor. Să fie şi acest an şcolar un an bineplăcut Domnului, un timp şi un spaţiu în care să descoperiţi multe lucruri noi, să vă aprofundați cunoștințele, dar totodată să cereți mereu ajutor de la Dumnezeu în tot ce faceți pentru a aduce rod adevărat și de a vă înmulți talanții.”
Am vrea să menționăm și faptul că în parohia noastră în fiecare duminică după sfânta liturghie se organizează o agapă creștină, unde nu doar putem împreună sta la masă și a ne bucura de o hrană trupească, dar și de a ne bucura unii de alții, de a ne ajuta și încuraja, de a ne mângâia cu o vorbă bună.
