Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie. (Troparul Sărbătorii)

Duminică, 19 august 2018, de praznicul Schimbării la Față, pr. Serghei Popescu a săvârșit Sfânta Liturghie la biserica în cinstea sfintelor Femei mironosiţe din or. Parma

În cuvântul de învățătură, părintele a explicat semnificația acestui praznic împărătesc:

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit sa schimbe faţa lumii; dorindu-şi şi schimbarea noastră, care ar însemna să ne facem oameni noi, să ne umplem de dragoste, bunătate, mila şi compasiune faţă de cei din jur. Iar pentru o asemenea schimbare nu e nevoie să mergem departe, Dumnezeu a înălţat pretutindeni câte un Tabor duhovnicesc, care sunt sfintele biserici din inimile noastre. Pe aceste altare Mântuitorul Hristos Se jertfeşte, Se răstigneşte şi ni Se dăruieşte, aducându-ne dragoste, pace şi lumină divină.

Schimbarea la Faţă a Domnului se vrea o schimbare a noastră a tuturor. Muntele Taborului vrea să fie o casă a noastră şi o biserică a noastră comună. Fiecare dintre noi ar vrea să se regăsească printre ucenicii fideli, pe care i-a ales Mântuitorul, care s-au învrednicit de această lumină. Pentru aceasta ar trebui ca fiecare dintre noi să tindă la o schimbare proprie, la o reînnoire a vieţii sale duhovniceşti.Trebuie să ne schimbăm la faţă lăuntric în această viaţă, ca în cea viitoare să primim slava în care a arătat Domnul omenitatea Sa când S-a schimbat la faţă.

După cum ştiţi, este în noi un om lăuntric, omul cel tainic al inimii. Aţi ascultat, bineînţeles, cum le grăieşte Apostolul Petru femeilor:

Podoaba voastră să nu fie cea din afară — împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (I Petr. 3, 3-4).

Sau, cum zice altundeva Apostolul Pavel:„Mă rog să vă întăriţi în omul lăuntric prin Duhul lui Dumnezeu” (v. Efes. 3, 16). Tocmai acest om lăuntric trebuie să fie schimbat.

Dumnezeu l-a făcut pe om drept, l-a împodobit cu toată virtutea: cu frica de Dumnezeu, cu smerenia, cu blândeţea, cu înfrânarea, cu dragostea şi aşa mai departe. Când omul a luat aminte la sfatul şarpelui, a primit în sine sămânţa răutăţii egoiste, care, crescând, a dat naştere spinilor patimilor, care au înăbuşit virtuţile. Fiecare virtute a fost acoperită şi înăbuşită de patima potrivnică ei, şi omul a devenit în loc de blând – nestăpânit, în loc de smerit – trufaş, în loc de iubitor – urâtor şi invidios, în loc să fie iubitor de împărtăşire a ajuns pretenţios şi interesat, şi aşa mai departe.

A venit Domnul să refacă frumuseţea noastră cea dintâi, să ne ajute să devenim dumnezei după har, să tindem către scopul nostrum mântuirea și întâlnirea cu Hristos.

Noi nu suntem creați pentru acest scurt timp pe care îl petrecm pe pământ, ci pentru veșnicie, o veșnicie cu Dumnezeu. Însă să fim cu El trebuie să începem din această viață.

Domnul să ne ajute să fim în aşa fel, încât schimbându-ne la faţă aici să vă învredniciţi a intra în slava Lui în veacul ce va să fie.