La data de 15 octombrie 2017, în Duminica a 19-a după Rusalii, la Biserica ortodoxă în cinstea Femeilor Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost oficiată de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.

În cuvântul său de învăţătură părintele paroh a vorbit despre una din legile de bază a învățăturii sale, despre iubire.

Bunătatea față de cei din jur este însăși condiția calității noastre de creștin. Prin ea se cunosc ucenicii și se recunosc prietenii Domnului. Iubirea aproapelui, indiferent că acesta îți este prieten sau vrăjmaș, este porunca de căpetenie a Legii celei noi, menite să creeze o atmosferă de pace și bunăvoire între oameni.

Bunătatea înseamnă să fii om cu inimă mare față de toți. Dumnezeu arată bunătatea şi la cei nerecunoscători şi răi, cum ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi (Lc. 6, 35).

Bunătatea poate fi un zâmbet, un mulţumesc, o încurajare adresată unei persoane, un cuvânt de afecţiune adresat unui copilaş. Nici una din aceste expresii nu costă timp sau bani. Dar ele cer un sincer interes pentru fericirea celor din jurul nostru.

Oamenii de azi sunt egoişti, preocupaţi problemele şi planurile lor. Dar, când omul creşte în dragostea lui Dumnezeu, atunci devine altfel, dezvoltă un adevărat interes pentru fericirea şi bunăstarea celor din jurul său.

Sfântul Isaac Sirul spune: „Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc. Fii prieten cu toţi oamenii. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate”.

Așa ar trebui să încercăm să fim fiecare dintre noi. Să nu-I iubim pe cei care ne iubesc, și să fim reci și indiferenți față de tot restul lumii. Dar să iubim și să dăruim dragoste așa cum a făcut-o și o face mereu Hristos. El nu-I iubește doar pe cei vrednici sau demni, ci îi iubește pe toți…

În societate, întâlnim oameni răutăcioşi, invidioşi, egoişti, dar nu trebuie să-i tratăm cu răzbunare, ci cu bunătate, pentru că ei sunt fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos, care nu pot fi trecuţi cu vederea.

Deși purtăm numele de creștin, totuși, când trecem prin necazuri pricinuite de vrăjmași, constatăm cât de mult trebuie să ne schimbăm noi înșine până ce ajungem să fim milostivi și iertători ca Dumnezeu și să putem iubi pe vrăjmașii noștri.

Nu putem fi milostivi asemenea lui Dumnezeu, dacă nu cerem ajutorul Lui și dacă nu ne gândim mai mult la greșelile noastre, decât la greșelile altora, rugându-ne astfel: Doamne, ajută-ne să fim milostivi precum Tu ești milostiv (cf. Luca 6, 36).

Sfântul Ioan Gură de Aur vine cu un sfat, pe care fi bine să tindem să-l împlinim „Să nu ne supărăm pe cei ce ne fac rău, chiar dacă aceştia sunt cei cărora le-am făcut bine – aceasta este cea mai înaltă filozofie – nici să ne înfuriem pe cei care ne ocărăsc, chiar dacă sunt mai prejos de noi cei care ne insultă, ci, cu bunătate şi blândeţe, să le potolim mânia. Că nu este purtare mai frumoasă şi cu rezultate mai bune ca aceasta”.