In ziua de sâmbătă, 3 septembrie 2016, când Biserica noastră dreptmăritoare face pomenirea sfântului apostol Tadeu, sfânta liturghie la biserica în cinstea Sfinților Împărați Constantin și Elena din or. Imola a fost oficiată de părintele paroh Serghei Popescu.

În cuvântul de învăţătură, părintele Serghei a tâlcuit pericopa evanghelică de la Matei 19 (3-12).

A sasea Taină a Bisericii este Sfânta Taină a Nunţii, prin care, mirele şi mireasa îşi unesc vieţile, după chipul legăturii dintre Mântuitorul Iisus Hristos si Sfânta Sa Biserică. În Noul Testament căsătoria este înălţată şi aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos în rândul Sfintelor Taine. “Vor fi amândoi un trup, aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Mt.19).

Viaţa de familie, dacă o înţele­gem creştineşte, este întotdeauna nevoinţă, în­totdeauna luptă, întotdeauna silinţă. Familia trebuie să fie întotdeauna dăruire, dragoste faţă de celălalt, încercare de a te uita pe tine până la capăt pentru omul iubit. Cu regret astăzi  lucrurile acesta se întâlnesc rareori. În realitate, cei mai mulţi dintre cei ce vor să se cunune caută bucuria întâlnirii, dar nu se gândesc şi la purta­rea crucii. De aceea, când se ciocnesc cu greutăţi­le se dovedeşte că nu sunt gata de aceste greutăţi ale familiei consideră că divorţul este o soluţie.

Însă ar trebui să cunoaştem că nu poate exista nici o permisiune să divorţezi. Hristos a zis: ce a împreunat Dumne­zeu, omul să nu despartă… însă şi: în afară de pricină de desfrânare (Mt. 19,6). În acest caz, dacă unul dintre soţi a înşelat, este posibil divorţul, doar că nu acel divorţ, care ne permite din nou şi din nou să încercăm să ne căutăm fericirea în altă parte. Nu este posibil divorţul, ci căsătoria nu mai există, căsătoria dispăre ca unitate.  De aceea, Biserica este îndreptăţită în cazul dat să recunoască faptul că nu mai există căsătorie.

Astfel Biserica acceptă faptul acesta, şi în calitate de pogorământ îngăduie uneori a doua căsătorie, fără s-o considere nicidecum egală ca valoare cu cea dintâi.

Astfel, cei care îşi întemeiază o familie trebuie să fie conştienţi, că Taina Cununiei îi uneşte pentru vecie. Noi nu ne putem despărţi de soţul sau de soţia noastră pentru că nu ne si potrivesc carcaterele, pentru că ne-am dezămăgit de ceea ce reprezintă sau din multe alte motive pe care le aduc tinerii de astăzi. Cu regret cei care-şi unesc vieţile în faţa lui Dumnezeu nu înţeleg că aceasta este o legătură sfântă şi indesolubilă. Iar pentru ca viaţa de familie să fie frumoasă şi fericită trebuie multă muncă, şi muncă nu asupra soţului sau a soţiei, ci asupra propriului suflet. În căsătorie virtuţile de bază trebuie să vie dragostea, răbdarea şi iertarea. Şi mai mult unesc familia rugăciunile în comun, ajutorul şi susţinerea reciprocă.

Dumnezeu însuşi îl uneşte pe om prin legătura nunţii, şi atunci judecaţi singur ce e mai bine: să rabzi ori să nu rabzi?

Să tindem să ne păstrăm familiile pentru ca să putem fi fericiţi atât în viaţa aceasta, cât şi în cea veşnică…