n Duminica Înălțării Sfintei Cruci, preotul Serghei Popescu a oficiat sfânta şi dumnezeieasca Liturghie în biserica “Sf. Mironosițe Femei” din oraşul Parma.
În cadrul Sfintei Liturghii după citirea pericopei evanghelice, părintele Serghei le-a vorbit celor prezenți despre sărbătoarea Sfintei Cruci și semnificația crucii în viața fiecăruia dintre noi.
Crucea este actul de identitate al credinței noastre, fără de care nu ne putem numi creștini. Crucea este o mărturisire a credinției. Creștinul care nu se înseamnă cu semnul Sfintei Cruci, care nu poartă la gât o cruciuliță, nu cred că mai poate fi numit creștin, cu atât mai mult nu mai poate fi numit un ostaș al lui Hristos.
Însăși Mântuitorul ne spune : ”Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie” (Mc. 8, 34).” Nu putem merge fără cruce în urma Domnului Purtător de cruce; şi toţi cei care aleg să meagă în urma Lui merg, negreşit, cu crucea. Crucea de parcă s-ar uni cu modul de viață al creştinului, încât acolo unde este creştinul este şi ea, iar acolo unde nu e această cruce nu poate fi vreun creştin.
Deci devine clar că dacă ne dezicem de purtarea crucii, ne dezicem de credința noastră, ne dezicem de Hristos Însuși. Mântuitorul, fiind fără de vină și fără de pacat și-a asumat crucea noastră a tuturor pentru răsumpărarea noastră din robia păcatelor. Noi însă ne dorim o viață plină de bucurii și neîntinată de probleme și greutăți. Dar în așa caz uităm că noi ne aducem cu adevărat aminte de Dumnezeu, ne pocăim sincer și ne rugăm cu lacrimi fierbinți anume atunci când trecem prin momente de grea încercare. Dacă nu am avea aceste momente grele, foarte mulți dintre noi ar și uita de Dumnezeu în viața lor.
Dumnezeu este bun și iubitor, și nu și-ar dori mântuirea noasră prin cruce dacă ar fi posibil, dar anume urmarea lui Hristos și asumarea crucii proprii ne deschide calea către Împărăție, către Cer.
Frațolor, să ținem minte că nimeni nu merge în rai fără de Cruce. Astfel dacă ne dorim viața veșnică alături de Hristos, să ne învățăm să mulțumim nu doar pentru daruri și binefaceri primite de la Dumnezeu, dar să nu cârtim, ci să ne bucurăm și mulțumim și pentru greutăți și încercări, pentru dureri și suferințe, căci anume ele ne vor ajuta să gustăm și să ne bucurăm de dulceața raiului.
Iar atunci când credem că nu mai avem puteri, când ne pare că nu ne mai putem continua calea sub povara crucii, să ne oprim și să ne aducem amite că alături de noi este Hristos, El Însuși sprijină crucea noastră pentru ca noi să putem să mergem cu ea pe calea vieții.
