Cu mila şi ajutorul Domnului am intrat în Postul Mare, acea călătorie  duhovnicească a cărei destinaţie sunt Paştile – „praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor“. Din cauza slăbiciunii firii noastre şi a imposibilităţii de a trăi statornic, ne risipim şi uităm prea repede că Învierea lui Hristos, acest eveniment unic, este, de fapt, singurul lucru care dă sens şi umple de frumuseţe viaţa noastră. De aceea, Biserica Ortodoxă, prin tradiţiile ei liturgice solide şi autentice, prin slujbele şi timpurile liturgice bine determinate, caută să ne ajute să redescoperim şi să dorim în mod sincer viaţa cea nouă şi adevărată, pe care noi cu atâta uşurinţă o risipim şi o trecem cu vederea, adică pe Hristos – „Paştile cele mari şi preasfinţite“, cu Care ne vom împărtăşi mai deplin „în ziua cea neînserată a Împărăţiei“ Sale.

În seara primei zile a Postului Sfintelor Paşti, în biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena s-a săvârşit Pavecernita Marу după care s-a citit Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul în prezența credincioșilor care s-au adunat să pună început bun acestei perioade de înfrânare şi de sporire a rugăciunii pentru purificare şi înălţare spirituală.

Canonul citit în această seară cât și toate celelalte rugăciuni și servicii divine tipice Postului Mare, au menirea de a ajuta creștinul să dobândească pocăința cea adevărată și smerenia, de aceea toți credincioșii sunt chemați la sfintele biserici pentru a se apropia de Dumnezeu și pentru a trăi Cuvântul Evangheliei.

După săvărşirea canonului de pocăinţă, părintele Serghei, parohul Bisericii noastre s-a adresat enoriaşilor cu un cuvânt de îndrumare pentru această perioadă.    

Părintele a menţionat că postul nu este doar reţinerea totală sau parţială de la anumite alimente şi băuturi. Aceasta reţinere de la mâncări şi băuturi trebuie însă însoţită şi de reţinerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de post sufletesc. Postul este de origine şi instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile şi la toate popoarele.

Creştinii au fost îndemnaţi către o postire a întregii fiinţe, nu numai materială ci şi spirituală, o transformare a noastră din oameni care sunt obişnuiţi cu un mod de viaţă păcătos, în oameni care prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăinţă, dobândesc gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele şi faptele ca manifestări ale prezenţei iubirii milostive şi smerite a lui Hristos în viaţa noastră.

Postul nu este o înfometare, ci este o schimbare a hranei dând prioritate hranei duhovniceşti faţă de hrana materială. Postul care nu este însoţit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci doar un exerciţiu de a cultiva estetic corpul sau din punct de vedere igienic şi medical. De ce? Pentru că rugăciunea este hrana principală a postitorului. Cine se înfrânează de la cele materiale trebuie să sporească rugăciunea şi să intensifice hrana spirituală prin citirea Sfintelor Scripturi, prin spovedanie şi împărtăşanie mai deasă şi prin săvârşirea faptelor de milostenie în mod mai intens. 

Parohia Ortodoxa din Imola