
La finalul slujbei, părintele a rostit și un cuvânt de învățătură, în care a accentuat importanța pocăinței.
Partea cea de-a doua a canonului din seara aceasta ne arată că pentru a dobândi iertare de la Dumnezeu trebuie să ne aflăm într-o stare de pocăinţă, să plângem pentru păcatele noastre, să ne întristăm pentru ele. Însă, tristeţea aceasta trebuie să fie o tristeţe plină de speranţa că la capătul eforturilor noastre duhovniceşti ne vom bucura de iertarea păcatelor, de binecuvântarea lui Dumnezeu şi de reînfierea noastră ca fii ai Preasfintei Treimi. De aceea şi atunci când Mântuitorul în Predica de pe munte se referă la postire, El ne îndeamnă să nu fim trişti ca făţarnici, pentru că tristeţea în gândirea Sfinţilor Părinţi este un păcat pe care trebuie să îl regretăm. mai mult …