A doua, a treia şi a patra sâmbătă din Postul Mare sunt zile de poemnire generală a celor răposaţi, părinţi şi fraţi ai noştri, adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. După cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, suntem datori să-i iubim pe apropiaţii noştri, ca pe noi înşine, iar în rugăciunile pentru cei răposaţi se arată cea mai mare şi mai desăvârşită dragoste.

Iar acestă dragoste este scumpă celor răposaţi, deoarece noi le aducem lor, celor fără de ajutor, un adevărat ajutor.

În zilele Postului Mare, datoria fiecărui adevărat credincios, sunt milosteniile şi facerile de bine. Prin facerile de bine pe care le facem pentru cei răposaţi, noi arătăm Domnului nostru că şi noi suntem vrednici de mila Sa. Cerând de la Dumnezeu iertarea păcatelor pentru fraţii, prietenii, cunoscuţii, rudele apropiaţii noştri, arătăm speranţa că şi noi vom primi acestea la Judecata fiecăruia dintre noi.

Pricina pentru care pe parcursul Postului Mare sau pus aceste sâmbete de pomenire a celor răposaţi, stă în dragostea creştinească. Sfântul Apostol Pavel spune că fără de dragoste nu este nimic, deci postul nostru, dacă nu va fi însoţit de adevăr şi de dragoste îşi va pierde însemnătatea, iar cei ce postesc, nu vor ajunge la scopul său, facerile de bine vor pierde puterea lor. Iată de ce, Biserica are grijă pentru ca între toţi fii săi să se păstreze dragostea şi pacea. Mai înainte de a păşi în Postul Mare, Biserica ne-a invitat pe fiecare dintrei fii săi, care locuim aici pe pământ, să arătăm că suntem într-o legătură neîntreruptă a dragostei şi bunei înţelegeri cu cei ce au trecut la cele veşnice – atât cu sfinţii, cât şi cu cei ce se află în dureri. mai mult…