În Duminica întâi din Post, a Ortodoxiei, preotul Serghei Popescu a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.
La finele slujbei a fost oficiat Te-Deumul în cinstea Triumfului Ortodoxiei care prăznuim astăzi.
În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, pr. Serghei a arătat că sfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credinţe. Nimeni nu poate fi creştin ortodox dacă nu cinsteşte sfintele icoane. Ele nu se adaugă la credinţa ortodoxă, ci exprimă credinţa ortodoxă într-o formă completă, ca mărturisire de credinţă prin cuvânt şi imagine, prin rugăciune în faţa icoanei lui Hristos şi a sfinţilor Lui zugrăviţi pe icoane.
Icoana în Ortodoxie este ca o Evanghelie pictată, un cuvânt sau simbol vizibil, care îndeamnă la unire cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui prin rugăciune. Noi nu privim icoanele ca şi cum ar fi piese de muzeu, ci ele sunt o invitaţie la rugăciune, sunt un semn al prezenţei sfinţilor pentru noi şi împreună cu noi.
Iar Icoana Mântuitorului este confirmarea făgăduinţei Sale: «Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor!» Când intrăm duminica în biserică, Hristos Cel înviat ne întâmpină prin icoana Învierii Sale, aşa cum le-a întâmpinat pe femeile mironosiţe.
În această Duminică, Biserica noastră face amintirea acelei zile în care, cu aproape 1.200 de ani în urmă, Ortodoxia a biruit credinţa cea rătăcită a acelora care erau împotriva cinstirii Sfintelor Icoane şi care ziceau că cinstirea şi închinarea la sfintele icoane ar fi o închinare la idoli şi că icoanele, din această pricină, trebuie scoase din bisericile creştine. Începând din anul 725, în timpul împăratului bizantin Leon Isaurul, lupta a ţinut peste o sută de ani, până în zilele împărătesei bizantine Teodora şi ale fiului ei, Mihail al III-lea, până în anul 842. În zilele lor s-a introdus din nou cinstirea Sfintelor Icoane.
De atunci Duminica de astăzi este numită Duminica Ortodoxiei. Acest lucru ne arată clar ce însemnătate au sfintele icoane pentru viaţa noastră religioasă, pentru viaţa noastră de creştini.
Icoanele ne ajută să avem o imagine a împărăţiei cerurilor, a sfinţilor, o imagibe a lui Dumnezeu. Nu poţi să te gândeşti la Maica Domnului în cer fără să ai în faţa ochilor chipul ei cel blând şi bun din icoană.
Nu poţi să te gândeşti la judecata de apoi fără să ai în minte icoana judecăţii unde e adunată toată omenirea, şi unde sfinţii judecă lumea împreună cu Hristos. Nu poţi să te gândeşti la Dumnezeu fără să ai în minte chipul din icoană a lui Hristos. Pentru noi împărăţia lui Dumnezeu e o icoană, căci nu putem vedea mai mult, putem doar simţi cu inima harul Lui.
Sărbătoarea de astăzi este pentru noi prilejul de a ne reîmprospăta credinţa printr-o sărbătoare a biruinţei ei asupra tuturor rătăcirilor şi a ne întări cu nădejdea că Dumnezeu va pastra în noi chipul Său preasfânt. Să pazim cu dragoste de Dumnezeu rânduiala Marelui Post, căutând prin fapte bune să-l cinstim pe Dumnezeu în aproapele nostru.
