Pentru că noi suntem bolnavi, pentru că suntem mândri. Cel mai mare păcat este mândria, pentru mândrie au căzut îngerii din cer. Spune Sfântul Ioan Casian că îngerul din cer era curat ca lumina, nu avea gânduri întinate, nu avea poftele cu care ne luptăm noi, dar pentru un singur gând de mândrie s-a pogorât în adâncul iadului.

Aşa că noi, în primul rând luptâm cu mândria. Şi a socotit Dumnezeu că cel mai bine se taie mândria când ne mărturisim unui om ca noi. Dacă spui că nu ai nevoie de un om, cu care Dumnezeu faci tu legătura dacă nesocoteşti pe aproapele?

Cu Dumnezeul Cel care a venit şi ţi-a poruncit să iubeşti şi să te smereşti, Cel care a zis că cine se va înălţa se va smeri şi cine se va smeri se va înălţa? La acest Dumnezeu vrei să vii aşa, călcând pe capul duhovnicului, pe capul preoţiei pe care Hristos a lăsat-o în lume zicând: ,,Cei ce vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă şi cei ce vă primesc pe voi, pe Mine mă primesc”?

Aşa a gândit Dumnezeu şi cei care au înţeles acest lucru au văzut câtă smerenie şi câtă bucurie şi pace le aduce. Pentru a birui în noi mândria, iată de ce este nevoie de intermediari. Şi mai ales pentru că Dumnezeu ne-a aşezat să convieţuim, să fim împreună şi să ne sprijinim. Niciodată nimeni nu primeşte prea multă luminare direct, şi chiar dacă ne-am învrednici de descoperiri dumnezeieşti, tot trebuie ca cineva din oamenii de lângî noi să ne povăţuiască cum să le folosim.

De aceea a lăsat Dumnezeu duhovnici, ca să nu ne rătăcim, pentru că avem răul în noi. Suntem bolnavi, suntem întunecaţi şi o luăm pe arătură…