Conform învăţăturii Bisericii, moartea nu înseamnă nicidecum dispariția noastră, ci cu moartea vine învierea. Și de fapt moartea în orice formă a ei, e de fapt o naştere la mai multă viaţă. Da, trupul rămâne neînsufleţit, este predat pământului şi descompunerii, dar sufletul există în continuare, căci a fost creat pentru veșnicie. Și după cum știm, la momentul hotărât de Dumnezeu, și trupul va învia, pentru a se uni cu sufletul, și fiecare dintre noi va trăi veşnic sau întărindu-și relaţia cu Dumnezeu începută încă din această viață, sau îndepărtându-se total de El.

„Rugăciunea pentru cei morţi este expresia fundamentală a Bisericii ca iubire. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim în Hristos, care este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruinţă asupra înstrăinării şi lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi”, explica părintele Al. Schmemann într-o predică.

Astfel, la Biserica în cinstea Sfinților Împărați Întocmai cu Apostolii Constantin și Elena, a fost săvârșită luni, 6 mai, pomenirea generală a morţilor cu panihida mare şi pomenirea ce se face de obicei la fiecare mormânt.

La finele slujbei, pr. Serghei a îndemnat credincioșii să pomenească pe cei trecuți din viața pământească după tradiția Ortodoxă, fără a transforma acest eveniment duhovnicesc în ospețe și chefuri, ci prin rugăciune multă și smerită, să ceară lui Hristos cel Înviat, ca să le ierte celor adormiți păcatele și să le dea odihnă veșnică.

Să nu uităm, că răposaţii ne aşteaptă nu cu mâncăruri alese şi cu schimb de daruri între rude, ci cu pace, cu gândul la rugăciune şi cu milostenie făcută sărmanilor. Să ne amintim de viaţa înaintaşilor noştri, de poveţele lor, de faptele lor vrednice de pomenire şi să le urmăm, ca în felul acesta să păstrăm vie legătura noastră cu cei adormiţi.

Hristos a Înviat!