În Duminica Sfintei Maria Egipteanca, la 14 aprilie 2019, la Biserica ortodoxă în cinstea Femeilor Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost oficiată de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.
În cuvântul său de învăţătură părintele paroh, vorbind despre faptul că câteva duminici din Postul Mare ne amintesc de Sfinții Grigore Palama, Ioan Scărarul și de Maria Egipteanca. Se face trimitere la trăirea spre care trebuie să râvnim în creșterea noastră duhovnicească. Fiecare trebuie să urmeze desăvârșirea vieții. Asta ne poruncește Domnul: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” (Matei 5, 48).
Postul și rugăciunea ne ajută în această creștere. Dumnezeu se face cunoscut în rugăciunile noastre, devine mișcat de felul cum vorbim cu El. Iar în această perioadă să rostim cât mai des și răspicat: „Miluiește-mă!”, înțelegând că e nevoie mai întâi de o purificare, pentru ca să urmeze luminarea și îndumnezeirea harică a firii noastre umane.
Să parcurgem doar viața Mariei Egipteanca și ne vom convinge că un om ticălos, decăzut moral, prin post, rugăciune, nevoință etc., se poate reabilita și poate înainta duhovnicește.
Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca arată cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se pocăieşte.
Atât de mult schimbă harul lui Dumnezeu pe omul păcătos care se pocăieşte profund, încât îl poate ridica spre lumina Împărăţiei cerurilor pe care o pregustă sfinţii încă din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vieţii de pocăinţă şi sfinţenie a Sfintei Maria Egipteanca este o întărire spirituală şi o speranţă pentru toţi credincioşii şi pentru toţi oamenii care doresc să se mântuiască, să-şi sfinţească viaţa, oricât de păcătoşi ar fi ei.
Dacă privim cu atenție la tinerețea Mariei petrecută vreme de 17 ani în plăceri, departe de cuvintele Evangheliei, de adevăratele bucurii pe care trebuie să le aibă un om care este aproape de Dumnezeu, am putea să o judecăm, să găsim cuvinte nepotrivite față de acest fel de a viețui. Dacă privim ceilalți 47 de ani ai vieții ei, anii trăiți într-un ritm duhovnicesc cum rar mai întâlnim, ne minunăm.
Învăţăm din viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca faptul că pocăinţa trebuie să ne preocupe pe fiecare în parte. Chiar şi cei care au avut o experienţă a păcatului aidoma Mariei Egipteanca sau într-o formă mai uşoară să învăţăm că această pocăinţă se lucrează în smerenie şi în tăcere. Sfânta Maria Egipteanca ar fi putut alege calea unei pocăinţe publice, dar ea ne învaţă că pocăinţa se face de către persoana în cauză înaintea lui Dumnezeu. Ea a ales această pocăinţă departe de ochii schimbători şi înşelători ai oamenilor şi s-a aşezat sub milostivirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu este singurul cunoscător al inimilor şi pocăinţa trebuie să o îndreptăm către El şi nu către oameni, pocăinţa nu trebuie făcută doar de ochii oamenilor. Sfânta Maria Egipteanca ne arată că smerenia şi întoarcerea sunt foarte importante în viaţa cuiva.
Spre sfințenie este chemată toată suflarea omenească, de asta ne convinge și sfântul închisorilor Valeriu Gafencu: „Sfânt poate fi tot omul. Avem sfinți rugători din pustie, avem sfinți mărturisitori din arenele romane, avem sfinți din catacombe și temnițe, avem sfinți împărați și eroi, atleți ai lui Hristos, avem sfinți ai milosteniei, avem sfinți clerici și laici, și din popor, și din elite. Toți oamenii, în toate domeniile de viață, sunt chemați la sfințenie, adică la o viață trăită în lumina Duhului Sfânt.”
Biserica oferă prin Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca o icoană a pocăinţei şi a sfinţeniei şi ne îndeamnă ca în timpul ce a mai rămas până la slăvita şi marea sărbătoare a Învierii Domnului să ne pocăim, să dorim mult să contribuim la învierea din păcate a sufletului nostru şi să simţim bucuria întâlnirii noastre cu Hristos Cel Înviat.
