La 13 aprilie 2019, în ziua de sâmbătă a săptămânii a 5-a din Postul cel Mare – sărbătoarea Lauda Maicii Domnului (Sâmbăta Acatistului), pr. Serghei Popescu  a oficiat liturghia Dumnezeiască a sfântului ierarh Ioan Gură de Aur la biserica în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma.

În predica s-a părntele paroh le-a vorbit creştinilor despre această sărbătoare. Zilele Postului Mare sunt împodobite – ca o grădină aleasă – cu diferite slujbe, care au fiecare în parte, timpul, rolul şi însemnătatea lor. Spre sfârşitul săptămânii a cincea din post, Biserica Ortodoxă face pomenire de minunea pe care a făcut-o Maica Domnului în Constantinopol.

Această sărbătoare ne amintește și despre faptul că prin nimic nu ni se face Dumnezeu mai bine cunoscut nouă oamenilor, decât prin rugăciune şi în special, prin rugăciunea comună. Căci dacă rugăciunea, în general, este maica tuturor virtuţilor, apoi rugăciunea sobornicească, comună, este izvorul tuturor minunilor.

Fiecare se roagă în inima lui, în mintea lui, în casa lui sau pe calea vieţii lui. Unul cere sănătate, altul izbăvire de vrăjmaşi, celălalt viitor fericit, iar câte unul cere iertare de păcate. Dar dacă toţi la un loc, în zeci şi sute de glasuri, cer deodată acelaşi lucru de la Dumnezeu, apoi mila Lui coboară peste ei de atâtea ori mai repede. Dacă Dumnezeu este prezent acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Lui (Matei 18, 20), cu cât mai mult nu va fi de faţă acolo unde sunt adunaţi o sută sau o mie de credincioşi care strigă toţi într-un glas: „Doamne, miluieşte” sau „Doamne, ajută”.

Iată de ce sfânta liturghia ne face rugăciunea noastră mai puternică și mai roditoare. Rugăciunea în comun străbate într-o clipă cerul, ajunge cea dintâi la Dumnezeu, îmblânzeşte pe Judecătorul, coboară mila Lui şi darul Sfântului Duh pe pământ. Rugăciunea în comun arde cel mai tare pe diavoli, zdrobeşte puterea vrăjmaşilor, îmblânzeşte pe cei puternici, întăreşte pe cei fricoşi.

Noi creştinii, suntem împreună o biserică vie, o cetate. Suntem exact asemenea cetăţii Constantinopolului de care v-am amintit. Iar cei ce împresoară cetatea lui Dumnezeu sunt diavolii, patimile, lumea cu păcatele ei. Deci, să facem asemenea creştinilor care se rugau pentru apărarea Constantinopolului.

Să ne unim cu toţii în rugăciune, la biserică, acasă, peste tot, şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu sau al Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, zicând cu glas rar şi cu multă credinţă: „Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.

Mare este puterea de mijlocire a Maicii Domnului, care se roagă pentru izbăvirea, ocrotirea şi ajutorul întregului neam omenesc, ca una ce este Maică şi ştie ce înseamnă iubirea pentru copilul ei. Tocmai de aceea credicioşii i s-au adresat Maicii Domnului în momentele cele mai grele ale vieţii lor, atunci când nu mai aveau la cine să apeleze, atunci când chiar armele şi armata nu mai făceau faţă asediului vrăjmaşilor. Iar rugăciunea lor nu a rămas fără ecou, Maica Domnului ajutându-i atât în problemele personale, cât şi în salvarea unor întregi cetăţi şi ţări. Urmării rugăciunilor adresate Maicii Domnului se datorează şi citirea Imnului Acatist.

Să alergăm mereu la Maica Domnului, care mereu ne va ajuta şi va mijloci pentru noi, dacă o vom ruga cu credinţă şi nădejde.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.