La data de 11 aprilie 2019, când Biserica Ortodoxă face  pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Marcu, Episcopul Aretusiei și a altor sfinți, pr. Serghei Popescu a oficiat sfânta liturghie la Biserica Ortodoxă în cinstea Sființilor Împărați Constantin și Elena din or. Imola.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, pr. Serghei a vorbit despre perioada postului, despre sfinții care ne ajută prin exemplul vieții sale să reușim să ducem nevoința postului.

Ştim cu toţii că trăim într-o lume secularizată, egoistă şi materialistă, în care valori precum rugăciunea, postul, asceza sau sfinţenia nu se mai regăsesc. Societatea contemporană nu mai înţelege necesitatea şi importanţa rugăciunii sau a vieţii spirituale. Trăim într-o epocă a vitezei. O epocă în care a fi online înseamnă că exişti, în care imaginea de pe internet este mai importantă decât realitatea, în care timpul dedicat rugăciunii este timp pierdut, deoarece nu produce nimic vizibil şi imediat. Instinctual suntem într-o căutare a absolutului, a veşniciei, însă ne-am crispat în lucrurile materiale, trecătoare. Idealul libertăţii a înlocuit adesea pe cel al sfinţeniei, dezvoltând o revoltă a omului împotriva lui Dumnezeu, în numele libertăţii umane.

Cu toate acestea, multe exemple din istorie, ca şi Sfânta Maria Egipteanca pe care o vom prăznui duminică, ne arată că în ciuda decadenţei unor comunităţi sau popoare întregi, de scurtă sau mai lungă durată, nu a anihilat dorul după sfinţenie, după împlinirea umanului, sădit de Dumnezeu în om, la creaţie. Omul este chemat la sfinţenie şi la viaţa veşnică prin însuşi faptul de a fi creat după chipul lui Dumnezeu Cel Veşnic.

Sfinţii au grabnică venire spre noi dacă îi chemăm cu credinţă, cu părere de rău pentru păcatele săvârşite, cu lacrimi de căinţă. Ne ajută pentru că ei cunosc durerile şi suferinţele noastre, au fost oameni ca noi, au luptat cu ispitele şi necazurile, au luptat toată viaţa lor pământească împotriva vrăjmaşului diavol şi ne cunosc foarte bine slăbiciunile, neputinţele şi durerile.

Deși punem accentul pe perioada postirii pentru a ne îmbunătăți viața duhovnicească, trebuie să știm că postul nu este un scop în sine, ci un mijloc de desăvârșire. Postul urmează să determine o schimbare a vieții. Și, dacă nu simțim această schimbare spre bine, înseamnă că nu am ajuns la postire. 

Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post și milostenie.”, ne învaţă părintele Cleopa Ilie. Astfel, suntem în cea mai prielnică perioadă a anului pentru a înmulţi rugăciunea şi prin aceasta a ne apropia de Dumnezeu, dar şi de aproapele nostru. Postul dă poftă rugăciunii, care dobândeşte un alt gust, mult mai dulce.

Cum poţi să-l cunoşti, să-l simţi pe Dumnezeu dacă nu vorbeşti zilnic cu El, nu-i spui durerile, nu-i împărtăşi bucuriile?! În post ai şansa să stabileşti nişte convorbiri duhovniceşti cu Domnul, să-ţi deschizi sufletul, să te pocăieşti! Rămâne o nimica toată – să te rogi!

Astfel, chimându-i în ajutor pe sfinții bisericii să continuăm nevoința postului, ca să ne putem bucura de Înviere.