La data de 28 martie 2019,   Liturghia Darurilor înainte sfinţite a fost oficiată la biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola de pr. Serghei Popescu, parohul Bisericii.

Pr. Serghie a vorbit în predica sa despre crucea în viața creștinului, dar și nemărginita iubire a Dumnezeului întrupat şi pătimitor, Care prin Cruce a adus bucurie şi răscumpărare la toată lumea.

Cine înţelege taina Crucii, vede lumea şi trăieşte viaţa în alt chip. El îşi caută fericirea nu în plăcerile deşarte ale acestei lumi, în egoism şi desfrâu, în ură şi răutăţi, ci în dorinţa de a sluji oamenilor, casei, familiei, celor din jur. Prin aceasta, el nu se leagă atât de mult de cele trecătoare, ci caută mai ales cele veşnice, ştiind că nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie.

De obicei, când vin încercările în viața noastră, suntem ispitiţi să-L întrebăm pe Dumnezeu: De ce? Şi, de multe ori, Îl acuzăm pe Dumnezeu că le îngăduie, sau ne plângem că sunt prea grele. În schimb, Dumnezeu ni le face pe măsură, aşa cum este bine ilustrat în următoarea istorioară.

Se povesteşte că un om se plângea mereu Domnului că crucea sa este insuportabilă. Atunci Domnul îi permite să meargă într-o mare fabrică de cruci şi să-şi aleagă una mai puţin grea. Omul s-a dus şi încercându-le la rând pe toate, n-a găsit nici una mai uşor de purtat. Atunci şi-a dat seama că tot a lui, cea de la început, i se potrivea mai bine. De aici rezultă că tot ce vine de la Dumnezeu trebuie să primim cu supunere, că El nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre, ci odată cu ispita va aduce şi calea de a ieşi din ea, ca s-o putem răbda.

Dumnezeu nu doar nu ne dă să ducem mai mult decât putem, ci ni și ajută să o facem. Mai avem puţin şi ajungem, în Duminica Sfintei Cruci, la jumătatea drumului nostru pe calea Postului Mare. Nu trebuie să uităm că jertfa este nedezlipită de Cruce, de aceea în Duminica Sfintei Cruci, Hristos ne cheamă să-i fim următori, să-I luăm greutatea crucii și să-L urmăm.

Lepădarea de sine, purtarea sau asumarea crucii şi urmarea lui Hristos sunt cele trei condiţii pentru a fi creştin şi a dobândi mântuirea.

Urmarea lui Hristos înseamnă schimbare propriei vieţi şi ascultarea poruncilor lui Dumnezeu ca repere ce duc pe drumul mântuirii. Urmându-L pe Hristos înseamnă să ne dorim şi să ne ostenim să fim ca El.

Nu întotdeauna lumea va privi cu ochi buni unele practici creştine pe care le implică urmarea lui Hristos. De multe ori, însemnarea cu semnul sfintei cruci poate deveni un act de curaj.

Imitându-L pe Hristos, trebuie să fim mărturisitori ai Ortodoxiei, dar şi apărători ai celor care au nevoie de ajutorul nostru. Asta înseamnă că uneori trebuie să avem curajul manifestării unei atitudini demne în public, în apărarea aproapelui nostru.

Fără cruce nu suntem creștini adevărați, astfel, această săptămână ne aduce aminte despre faptul că viața noastră nu este una în care căutăm doar plăceri și bucurii, ci una în care ne răstignim patimile și păcatele, pentru a putea fi cu Hristos în veșnicie.