La data de 23 martie 2019, în a doua sâmbătă din Postul Mare, sfânta liturghie la Biserica în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma a fost săvârşită de pr. Serghei Popescu, parohul Bisericii.
Intrând în Postul Mare, ne adunăm toată energia spre rugăciune și faptă creștinească: să ne păzim și gândurile, și cuvântele. Zadarnic ne-am abține de la bucatele de dulce, dacă dușmănim în suflet și ocărâm în stânga și în dreapta! Aceasta este marea provocare: să ne păzim gândurile, faptele și cuvintele și înălțăm gândul bun spre Domnul, spre folosul celor vii și al celor adormiți.
Pr. Serghie a vorbit în predica sa despre faptul că datoria oricărui creștin o reprezintă mila și rugăciunea. Prin ele îi arătăm Domnului că suntem și noi vrednici de mila și bunătatea Lui. Una din aceste fapte este rugăciunea și faptele milosteniei pentru cei trecuți la cele veșnice.
Biserica Ortodoxă a rânduit, pe tot parcursul anului, zile speciale de rugăciune pentru cei adormiţi. În Postul Mare, credincioşii merg la biserică şi fac parastase sâmbăta, începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor şi până la Sâmbăta lui Lazăr.
Slujbele pentru cei adormiți din Postul Paștelui sunt rugăciunea noastră, a celor vii, pentru sufletele dragi nouă plecate din trup. Rugăciune cu nădejdea că Bunul Dumnezeu îi va sălășlui, până la Obşteasca Judecată, la dreapta în Împărăţia Sa. Sufletele plecare din trup la Domnul nu mai pot face nimic pentru mântuirea lor, pot însă să se roage pentru noi, cei rămași în urmă, aici, în trup. Iar noi le putem întoarce serviciul, rugându-ne pentru iertarea păcatelor lor
Totodată părintele Serghei le-a relatat celor prezenți despre importanța postului. Vieţile Sfinţilor mărturisesc în modul cel mai autentic şi mai convingător că toţi sfinţii, de la primul până la ultimul, au postit… Postul însă nu este doar abstinenţa de la anumite mâncăruri, scopul său este curăţirea sufletului, căreia trebuie să-i slujească el.
Cea mai bună sinteză a învăţăturilor despre post o găsim la Sfântul Vasile cel Mare, care zice: „Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea cu îngerii”.
Postul este și un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și sârguinței noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. Postul şi rugăciunea sunt armele cu care creştinul luptă pentru dobândirea libertăţii duhovniceşti.
Postul aduce bucurie dacă este ţinut din dragoste şi nu din obligaţie. Renunţarea la anumite mâncăruri şi obiceiuri în cadrul postului este o formă de jertfă a trupului şi a voinţei.
În post încercăm să ne gândim mai mult la cei din jur, să facem fapte bune, să facem milostenie. Ne străduim să ne rugăm mai mult, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.
„Milostenia și postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post și milostenie.”, ne învaţă părintele Cleopa Ilie. Astfel, suntem în cea mai prielnică perioadă a anului pentru a înmulţi rugăciunea şi prin aceasta a ne apropia de Dumnezeu, dar şi de aproapele nostru. Postul dă poftă rugăciunii, care dobândeşte un alt gust, mult mai dulce.
