Liturghia în Duminică a 36-a după Rusalii

În Duminică XXXVI-a după Rusalii, la 3 februarie 2019,  la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femeii Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost oficiată de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.

În această zi  ne-a onorat cu prezenta sa la rugăciunea comună a Liturghiei Ambasadorul Republicii Moldova în Italia Stela Stîngaci, care venind cu gînduri bune către comunitate.

După citirea pericopei evanghelice, pr. Serghei a rostit un cuvînt de învățătură în cadrul căruia a explicat credincioșilor ideia pericopei evanghelice din această duminică.

Dumnezeu aude glasul bietului orb. El totdeauna aude glasul celor care suferă. Se apropie cu iubire de el şi îl întreabă: „Ce voieşti să-ţi fac?” „Doamne, să văd!”, răspunde orbul.

Să văd iar lumina soarelui, să văd lumea, să-mi văd rudele, să Te văd pe Tine şi să pot umbla în cărările Tale”…

Iisus i-a zis: „Fie ţie după credinţa ta!”; şi orbul îndată s-a tămăduit.

Ce înţeles adânc este în această evanghelie! În chipul orbului, aşa stăm şi noi orbiţi de patimi şi fărădelegi. „Ochi avem, dar nu vedem; urechi avem, dar n-auzim”.

Ne tânguim de necazuri, de lipsuri, de greutăţi, dar n-avem ochi să vedem pricina necazurilor şi n-avem urechi s-auzim chemarea Domnului de a ne întoarce din calea fărădelegilor.

Domnul vede suferinţele noastre, Se apropie cu iubire de noi şi ne întreabă şi pe noi: „Ce voiţi să vă fac?”. Noi însă n-auzim întrebarea Domnului şi nu răspundem nimic la această întrebare. De la Domnul noi nu cerem nimic; noi cerem de la lume uşurarea vieţii şi a necazurilor noastre.

Orbul din evanghelie s-a tămăduit prin credinţa lui cea tare, prin încrederea lui în puterea lui Iisus şi prin dorinţa lui cea vie care suspina, zicând: „Doamne, să văd!”.

Aşa şi noi să cădem înaintea lui Hristos cu credinţă, adică cu încredere în Jertfa Lui cea Sfântă şi mântuitoare, şi cu dorinţă vie de a ne tămădui. O credinţă ce te lasă tot orb şi tot în păcate este o credinţă fără Hristos şi fără putere.

Patimile şi păcatele cele grele fac între oameni o cumplită orbie sufletească. Mâniosul, desfrânatul, lacomul etc. sunt tot atâţia orbi care şi-au pierdut ochii şi vederea cea sufletească.

Să luăm aminte! Orbia sufletească este cea mai cumplită boală şi nici un alt doctor nu poate tămădui această boală decât Doctorul care l-a tămăduit pe orbul din evanghelie: Iisus Hristos.

Noi oare avem ochi pentru Dumnezeu sau avem ochi numai pentru bogății, pentru distracții,  pentru discuții fără rost și bârfe,  pentru pierderea timpului în fel și chip? 

Avem credinta si staruinta orbului, ca sa putem, dupa aceea, sa-L si urmam pe Hristos, asa cum L-a urmat el?  „Eu sunt lumina lumii – zicea Iisus. Tot cela ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (In 8, 12). Credinţa şi lumina lui Hristos trebuie să-ţi dea şi ţie alţi ochi şi altă vedere, alte picioare şi altă umblare, altă gură şi alte vorbe, altă inimă şi alte simţiri.

O credinţă ce nu te scoate şi pe tine din orbia şi robia patimilor, o credinţă ce nu te întoarce şi pe tine din drumul Damascului păcatelor este o credinţă fără Iisus şi fără nici o putere de mântuire sufletească.

This slideshow requires JavaScript.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *