Liturghia în Duminica a 31-a după Rusalii

Duminică, la 30 decembrie 2018,  la Biserica ortodoxă în cinstea Femeilor Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost oficiată de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.

Vorbinu-le creştinilor adunaţi în această zi în sfânta biserică, pr. Serghei le-a tâlcuit fragmentul care ne vorbește despre Pilda celor poftiți la cină.

Evanghelia Duminicii de astăzi ne istoriseşte despre un om care a pregătit o „cină mare”, un ospăţ în casa sa. Acesta a invitat pe prieteni să cineze cu el, dar, din păcate, cei chemaţi au refuzat, pe rând. Stăpânul casei este Însuşi Dumnezeu, Care ne cheamă cu bunătate să stăm în prezenţa Lui şi să gustăm din darurile Lui. 

Ca să intrăm mai mult în înțelesul parabolei, să analizăm puțin pretextele pe care le-au folosit cei dintâi chemați la cină. “Am cumpărat o țarină și mă duc să o văd”, “mi-am luat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc”, “mi-am luat femeie și de aceea nu pot veni”. În primul rând, dacă nu toate, cel puțin primele două cu siguranță erau false. De ce? Simplu. Era ora cinei, deci seară. Cine merge să vadă o țarină noaptea sau cine înjugă boii pentru a munci la acea ora?

”Țarina” este folosită de Mântuitorul pentru a arăta atașamentul omului față de ceea ce este pământesc: ”pământ ești și în pământ te vei întoarce…” (Facere 3,18). Prin privirea spre pământ Mântuitorul deplânge soarta omului care-L refuză pe Dumnnezeu. Acesta nu se mai uită la cer. Omul “alăturatu-s-a dobitoacelor și s-a asemănat lor” (Psalmul 48,12). Doar animalele sunt făcute să se uite spre pământ; omul e biped și e chemat prin excelență să privească la cer.

Cele cinci perechi de boi ne duc cu gândul la cele cinci simțuri pe care le posedă omul, înjugate cu păcatul. Faptul că sunt în pereche arată atașamentul fiecărui simț de patimă, de carnalitate. Prin simțuri omului i s-a dat capacitatea de a comunica și de a interfera cu lumea, dar și cu Dumnezeu. Ele, însă, pentru a-și îndeplini menirea, trebuie să fie lipsite de lucrarea păgubitoare a patimilor. Altfel nu mai putem fi liberi, ci robi ai păcatului.

Femeia este, expresia desfrânării, păcatul, poate, cel mai actual pentru fiecare perioadă istorică la care ne referim. Acum să vedem în secolul XXI, în epoca globalizării, a consumismului, cum mai este actuală pilda aceasta.

Păi astăzi, ca oricând de la Hristos la noi, Tatăl Ceresc face cină prin Sfânta Liturghie. ”La ceasul cinei” și astăzi este trimisă sluga să ne anunțe începutul Liturghiei. Să fim sinceri, cine poate spune, mai ales la oraș că nu aude ”sluga”, cine nu se trezește duminica, chiar fără să vrea, de la glasul clopotelor care brăzdează cerul: ”ding-dang”, ”vi-no, vi-no”?

”Și au început unul câte unul, să-și ceară iertare”. Conștiința omului lucrează și fără ca omul să vrea. Și azi mulți văd ”țarine” adică bogățiile și banii. Și azi lucrează în zi de duminică, piețele sunt pline de oameni, mall-urile la fel, precum și scuzele pe măsură. ”Am servici”, ”trebuie să-mi fac cumpărăturile”, ”duminica am cea mai bună vânzare”, ”în altă zi nu am timp să rezolv asta”…”Dumnezeu o să înțeleagă!”

Au trecut două mii de ani de când Iisus i-a chemat pe pescarii Galileei zicându-le: „Veniţi după Mine!”. De atunci, Domnul a chemat neîncetat pe oameni şi ne cheamă şi pe noi cei de astăzi. Dacă răspundem chemării Sale, dovedim că suntem ucenicii Săi şi că ne place în jurul Său. Lepădând „toată grija cea lumească”, se cade să venim la ospăţul duhovnicesc, oferit în Biserică, unde avem bunătăţile credinţei mântuitoare şi ale harului sfinţitor. Noi nu putem simţi adevărata fericire decât atunci când ne ospătăm cu Hristos, când cinăm cu „fericitul Dumnezeu” (I Tim. 1, 11). 

This entry was posted in ȘTIRI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *