La data de 1 decembrie 2018, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Platon , sfânta liturghie la biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola a fost săvârşită de pr. Serghei Popescu, parohul Bisericii.
În predica sa părintele parhoh a vorbit despre perioada Postului Nașterii Domnului în care am intrat și care ar trebui să fie trăirea creștinilor în aceste zile premărgătoare marii Sărbători a Întrupării Domnului Iisus Hristos.
Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abținere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni. Cea mai frumoasă despre acest post o găsim la Sfântul Simeon al Tesalonicului. El ne învață că acest post ne aduce aminte de postul de 40 de zile ținut de Moise înainte să primească Tablele Legii, pe Muntele Sinai, despre care aflăm din Scriptura Vechiului Testament. Pregătindu-se prin post, Moise a primit cuvântul lui Dumnezeu scris pe lespezile de piatră. Postind 40 de zile, noi ne pregătim să primim pe Cuvântul lui Dumnezeu cel viu din Fecioară, nu scris pe pietre, ci întrupat și născut.
Postul Crăciunului este o perioadă de “creștere în Domnul”, pentru rugăciune stăruitoare, pentru înmulțirea faptelor bune. Toate restricțiile pe care creștinul și le asumă binevol, postul, refuzul de a participa la distracții, nu sunt un scop în sine, ci doar ca o perioadă de pregătire pentru mărețul praznic al Nașterii Domnului, zi în care se naște pruncul Iisus, Cel care vine spre mântuirea noastră. Cât de minunat ar fi va în această zi să-L putem întâmpina mai senini, mai curați sufletește și cu o mai multă dragoste, atât pentru El, cât și pentru semenii noștri.
Totodată ar fi cazul să nu uităm că patruzeci de zile de post nu sunt atât pentru trup, cât pentru suflet. Și toată postirea noastră nu are nici o valoare, dacă nu postim și sufletește. Să revizuim și viața noastră duhovnicească, să vedem ce rol are în ea Dumnezeu și să muncim și în această direcție.
Cel mai importn în post e să nu ne mâncăm aproapele. A posti înseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu şi pe tine, omul, trup şi suflet. A iubi pe om, aproapele şi departele tău. A posti înseamnă să stai mereu de partea lui Dumnezeu care stă de partea omului
Cele mai multe ispite din post sunt legate de faptul că noi punem accentul pe mâncarea sau nemâncarea a unor produse. Dacă în loc să ne gândim la Hristos, ne gândim doar la mâncare, ce valoare mai are postul nostru? E important să postim de păcate mai mult decât de bucate, iar postul de bucate să fie numai un acces spre plinătatea postului de păcate. Făcând așa, nu vom mai mânca nici „carne de om”.
Când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului.
De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vei avea mult folos. Anume așa ne îndeamnă să facem Sf. Ioan Gură de Aur și anume acesta este un post bineplăcut Domnului.