Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

La data de 24 noiembrie 2018, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mina pr. Serghei Popescu a oficiat sfânta liturghie la Biserica Ortodoxă în cinstea Sființilor Împărați Constantin și Elena din or. Imola.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, pr. Serghei a vorbit despre viața sfântului Mina și curajul său de a-și mărturisi credința.

Sfântul Mina s-a născut în Egipt, în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. A trăit în timpul împăraților romani Dioclețian și Maximian. 

A rămas orfan de copil – tatăl i-a murit când avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani după acesta. 

Sfântul Mina ajunge în armata imperială, însă, la 23 februarie 303, când Dioclețian a emis primul edict de persecutare a creștinilor, părăsește armata și se retrage în deșert, unde se dedică vieții ascetice. În pustiu capătă darul de a face minuni. 

În vremea petrecută în pustiu, l-a întâlnit pe Sfântul Macarie Egipteanul care i-a spus: “Ce cauți Mina, de unul singur, între cer și pământ? Locul tau este printre oameni, ca aceștia să ia aminte la cuvintele și faptele tale. Dacă ai schimbat o haină de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie”. 

Prezent la celebrarea unei sărbători păgâne, Sfântul Mina a mărturisit că este creștin, așa că a fost luat de soldați și dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credința în Hristos, i s-au tăiat mâinile și picioarele, apoi capul. 

Tradiția spune că trupul sfântului a fost luat de sora sa, care, împreună cu câțiva soldați, l-a dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. 

Atunci când persecuția împotriva creștinilor a încetat, un înger i s-a aratat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunându-i să ia trupul Sfântului Mina și să-l ducă în Deșertul de Vest. La cativa kilometri de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila care ducea trupul sfantului, nu a mai vrut sa se miste, chiar daca a fost fortata de crestini sa mearga mai departe. Au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu si au ingropat trupului Sfantului Mina in acel loc. 

Creștinii consideră că este grabnic ajutător în recuperarea lucrurilor pierdute. Această tradiție s-a născut în urma unei minuni pe care Sfântul Mina a înfăptuit-o.

Se spune că, mergând un creștin spre biserica Sfântului Mina spre a se închina, a fost găzduit într-o casă oarecare. Din păcate, în timpul nopții, stăpânul acelei case l-a ucis pe creștin, pentru a îi lua banii. Tăindu-l în bucăți, l-a ascuns într-un cufăr. A doua zi, pe când se gândea ce să facă cu acel cufăr, Sfântul Mina, călare pe un cal, i-a apărut acelui om, în chip de ostaș, cercetând ce s-a întâmplat cu cel ce se cazase acolo, cu o noapte înainte. Prefăcându-se că nu știe nimic, criminalul a căzut la picioare sfântului, atunci când acesta s-a dus la locul în care creștinul era ascuns și l-a înviat. Atunci, Sf. Mina i-a înapoiat acestuia banii, pe gazdă a pedepsit-o, a iertat-o, a înălțat rugăciune pentru ea și a dispărut.

Plecând de la această istorioară, oamenii îl cunosc pe Sf. Mina ca pe un „recuperător”, însă Sf. Mina nu este „directorul” unei firme miraculoase de recuperări. Sfântul Mina este un făcător de dreptate.