La 03 noiembrie 2018, sfânta liturghie la biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola a fost săvârşită de pr. Serghei Popescu, parohul Bisericii.

În Biserica Ortodoxă în această zi se face pomenirea tuturor celor adormiți intru Domnul. Aceasta slujbă este cunoscută în popor și sub denumirea de “Moșii de toamnă”. Credincioșii se roagă în aceasta zi pentru toți cei adormiți din neamul lor.

Credința în nemurirea sufletului ne face să fim preocupați de starea celor trecuți în lumea veșniciei. Credem în puterea rugăciunilor pentru cei adormiți, chiar dacă nu știm starea în care aceștia se află. Pentru cei din iad, rugăciunile noastre  pot îmbunătăți soarta acestora până la iertarea totală a păcatelor și intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. Iar pentru cei din răi, efectul acestor rugăciuni poate face că o persoană dintr-o stare de fericire inferioară să ajungă în una superioară.

Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită, care trece prăpastia morţii.

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în privinţa aceasta.„Nimic altceva nu este atât de folositor pentru cei adormiţi, nici pricinuitor de atâta bucurie, iluminare şi unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece însuşi Sângele Domnului este cel care prin această jertfă se varsă pentru noi, netrebnicii”.

Iubirea este temeiul rugăciunii, în general, şi al rugăciunii pentru cei morţi, în special. Grija izvorâtă din iubire, a celor vii pentru starea sufletelor pe care le iubesc, dar care sunt despărţite de ei prin moarte, determină, în mod natural, rugăciunea pentru cei adormiţi în Domnul. Chiar dacă în Noul Testament nu se spune în mod direct să ne rugam pentru cei morţi, întrucât ni se spune că avem datoria de a ne ruga pentru toţi oamenii, înseamnă că avem datoria de a ne ruga şi pentru cei răposaţi. Astfel, Sfântul Apostol Pavel, în epistola sa către Timotei, ne spune: Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii.

Rugăciunea pentru cei morţi este expresia fundamentală a Bisericii ca iubire. Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim şi facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruinţă asupra instrăinării şi lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi. El este Viaţa şi această Viaţă este lumina omului. Iubindu-l pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii şi motivaţia pentru care se săvârşesc rugăciuni pentru cei adormiţi.

Ceea ce îi ţine vii pe cei adormiţi este dragostea noastră adevărată pentru Hristos, pentru că aceasta, Dragostea, îi ţine “în Hristos“; şi cât de mult greşesc acei creştini care resping această rugăciune, considerând-o nefolositoare.

După dumnezeiasca Liturghie s-a oficiat Slujba Parastasului cu unele rugăciuni speciale. Slujbele de pomenire a celor adormiţi poartă numele de „parastas”, cuvânt de provenienţă greacă, care înseamnă „înfăţişare înaintea cuiva”, „mijlocire”, deci, prin acest serviciu religios se mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru cei morţi.