Sâmbătă, 13 octombrie 2018, sfânta liturghie la biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola a fost săvârşită de pr. Serghei Popescu, parohul Bisericii.

După citirea pericopei evanghelice, părintele Serghei s-a adresat cu un cuvânt de învățătură către cei prezenți.

Hristos vindecă un slăbănog, care este adus de prietenii săi la El. Cauza slăbănogirii erau păcatele: „Îndrăznește, fiule! Iertate îți sunt păcatele tale” , i-a spus Mântuitorul. Hristos, iertându-i păcatele, l-a vindecat mai întâi sufletește, apoi l-a vindecat și trupește. Maniera de adresare a Mântuitorului „Îndrăznește, fiule!” a fost ca un balsam pe sufletul lui.

Totodată îi spune și: „Iertate îți sunt păcatele tale!”. Știut este faptul că între boală și păcat există o legătură directă. Fariseii considerau căslăbănogirea ar fi putut fi vindecată de orice om cu viață sfântă, însă iertarea păcatelor era o prerogativă exclusivă a lui Dumnezeu.

Cine, fiind în neputinţă, n-ar vrea Domnul să-I spună asemenea slăbănogului: „Scoală-te, i-aţi patul tău şi umblă… iată că te-ai făcut sănătos”?! Ba mai mult, adesea Dumnezeu săvârşeşte cu noi numeroase minuni, noi însă uităm de unde vine vindecarea şi ajutorul şi nu-I mulţumim pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră.

Unii încearcă să depăşească anumite neputinţe trupeşti, neînţelegând că izvorul acestora e lipsa imunităţii duhovniceşti. Cât de minunat ar fi ca lumea să înţeleagă că fără de Dumnezeu nu se poate face mai nimic, căci zice Domnul: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.” 

Pricinile pentru care Dumnezeu ne trimite bolile şi necazurile, sunt păcatele noastre. De aceea nu trebuie să ne supărăm, nu trebuie să cârtim. Foarte des omul contemporan întreabă: „Doamne, de ce mi se întâmplă toate acestea”, fără să caute la propriile greşeli şi păcate.

Când cineva se îmbolnăveşte, trebuie în primul rînd să meargă la doctorul cel duhovnicesc, la slujitorul lui Dumnezeu. Să se spovedească, să-şi facă o cercetare completă a sufletului, să-şi amintească toate păcatele care ar putea fi şi cauza bolii sale. Şi abia după ce s-a împăcat cu Dumnezeu să meargă şi la un doctor trupesc.

Să avem mare grijă să nu-l supărăm pe Dumnezeu cu păcatele noastre. Suntem oameni şi Dumnezeu ştie prea bine că suntem păcătoşi. Sfântul apostol Pavel spune că ceea ce vreau să fac nu fac, iar ceea ce nu vreau să fac, aceea fac. Cu atât mai mult noi, cei care suntem mult mai prejos în viaţa noastră duhovnicească. Repede cădem în păcate, dar să nu rămânem în această stare, ci să alergăm vindecătoarea taină a spovedaniei.

Dumnezeu ne iubeşte foarte mult, însă în primul rând vrea ca să ne mântuim, de aceea caută ca să ne vindecăm sufleteşte, dăruindu-ne mai apoi şi vindecarea sufletească.