“Înainte de a vă lăsa copiilor voștri mosștenire ceea ce ați agonisit într-o viață, sârguiți-vă să le lăsați înainte virtutea”.

În ziua de sâmbătă, 22 septembrie 2018, în ziua pomenirii Sfinților Ioachim și Ana, slujba Te-Deumului la Biserica în cinstea Sfinților Împărați Constantin și Elena din or. Imola a fost oficiată de protoiereul Serghei Popescu, parohul Bisericii.

În predica sa părintele Serghei le-a vorbit creștinilor despre Sfinții Ioachim și Ana, cei care nu și-au pierdut încrederea în ajutorul lui Dumnezeu și totodată au știut să aducă mulțumire adevărată pentru darul primit.

Ioachim şi Ana au fost căsătoriţi timp de cincizeci de ani fără să aibă copii. Ei au trăit în linişte şi credinţă, folosind doar o treime din venitul lor pentru ei înşişi şi dând o treime săracilor şi o treime Templului, fiind foarte înstăriţi. Biserica, în pedagogia ei, ni-i propune pe sfinţi ca modele. Ce am putea învăţa din exemplul vieţii sfinţilor Ioachim şi Ana? Învăţăm, în primul rând, să recunoaştem prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră şi să-i mulţumim pentru aceasta. În al doilea rând, învăţăm de la Sfinţii Ioachim şi Ana să preţuim darul sacru al vieţii. Deşi nu aveau copii, ei s-au rugat pentru ca Dumnezeu să  dăruiască această binecuvântare. În al treilea rând, învăţăm de la Sfinţii Ioachim şi Ana să-i educăm creştineşte pe copii.

Noi astăzi dacă nu primim imediat ce cerem, ne descurajăm și-l învinuim pe Dumnezeu. Viața acestor sfinți ne arată că Dumnezeu ne dă cele care ne sunt spre mântuire dacă cerem cu credință, dacă știm să ne smerim și să nu deznădăjduim.

Pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, „Tu nu ești vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe”. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, căci a nu avea copii era privit atunci ca o pedeapsă divină. Acest lucru a adus multă amărăciune în sufletele celor doi soți, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată, iar ei au plecat acasă cu inima îndurerată. Atunci, cei doi au început să se roage Domnului să facă cu ei minunea pe care El a făcut-o cu Avraam și cu Sara și să le dea un prunc care să aducă bucurie bătrâneții lor.

Domnul le-a trimis îngerul Său, care le-a dat vestea bună că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta și prin care va veni mântuirea lumii”. Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. 

N-au ţinut-o pe Maria lângă ei. Când s-a făcut de trei ani, spune Tradiţia Bisericii, au condus-o la Templul din Ierusalim potrivit promisiunii lor. Acolo au preluat-o preoţii, iar Arhiereul Zaharia a dus-o în Sfânta Sfintelor, unde doar arhiereului îi era îngăduit să intre o dată pe an. În Templu, Preasfânta noastră a rămas doisprezece ani şi era hrănită mai presus de fire de către Arhanghelul Gavriil.

Așa ar trebui să ne creștem copiii nu doar pentru noi, ci și pentru mântuirea lor, dar și pentru Dumnezeu. “Asta trebuie să se întâmple şi astăzi. Eşti tată? Eşti mamă? Copilaşul să-l duci la biserică. Să îi obişnuieşti mânuţa să facă semnul crucii. Să îl obişnuieşti să îngenuncheze şi să se roage. Limba lui să înveţe să rostească numele dumnezeiesc. Primele cuvinte pe care le va învăţa să fie „Dumnezeu”, „Hristos”; „tată” şi „mamă” şi „bunică”, acestea sunt în al doilea rând. Şi în duminici, mama să-şi scoale copiii pentru biserică. În anii de demult se trezeau copiii şi mergeau la biserică; şi ascultau Evanghelia şi se împărtăşeau cu Preacuratele Taine”, – ne îndeamnă  Părintele Augustin Kandiotis dacă ne dorim să urmăm exemplul sfinților prăznuiți astăzi.