La data de 10 iunie 2018 Sfânta Liturghie la Biserica în cinstea sfintelor Femei mironosiţe din or. Parma a fost oficiată de către preotul paroh Serghei Popescu.
În cuvântul său adresat credincioșilor, părintele a vorbit despre chemarea la apostolie a primilor patru Apostoli: Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu.
Cei patru pescari acceptă invitația lui Iisus fără nici o urmă de îndoială, ei se încred în cuvintele unui necunoscut, îşi abandonează îndeletnicirea lor prin care îşi câştigau existenţa, dar şi familia.
În mod surprinzător vedem că Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu tatăl lor, l-au lăsat singur pe acesta, ceea ce era un lucru neobișnuit, și au mers după Iisus. Cine este acest Iisus din Nazaret Care cheamă sau alege ucenici și schimbă vieți? Cine este Acesta Care, cu programul sau planul Lui, schimbă orice program al zilei și al vieții obișnuite a oamenilor? Desigur, cei care fuseseră chemați de El să devină ‘pescari de oameni’ nu puteau înțelege toate acestea. Atunci se pune întrebarea: de ce au răspuns ei atât de prompt la chemarea Lui?
Pentru că puterea dumnezeiască a iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu care Se afla în Iisus Hristos i-a făcut să răspundă imediat chemării, fără condiții, fără întrebare, fără târguială sau negociere, fără ezitare.
Unii dintre cei care urmau pe Iisus numai din curiozitate, nu cei doisprezece, au spus: ‘Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?’ (Ioan 6, 60) și au plecat, L-au părăsit, adică nu L-au mai urmat pe Iisus. Dar Iisus a întrebat pe cei doisprezece ucenici aleși sau chemați de El: ‘Nu vreți și voi să vă duceți?’ Atunci Sfântul Apostol Petru a răspuns: ‘Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice’ (Ioan 6, 68). În acel moment s-a văzut, de fapt, ce simțeau cei doisprezece ucenici când i-a chemat Iisus la apostolat. Au simțit adevărul că El are în Sine cuvintele vieții veșnice.
Ce înseamnă să fii ucenic? Să fii condus de cineva, să asculţi de cineva, să nu faci nimic după voia ta. Să ne supunem raţiunea noastră raţiunii lui Hristos. De fapt, aici începe ucenicia lui Hristos. De aici începe viaţa în Hristos. Aşa cum au făcut ucenicii Domnului, la fel să facem şi noi. Să ne lăsăm îndrumaţi de Hristos în viaţă. Altfel, nu suntem ucenicii Lui. Hristos i-a chemat pe toţi să-I fie ucenici, dar nu pe toţi apostoli. Să ne amintim de cel vindecat, căruia i-a poruncit Hristos: „Du-te în casa ta şi spune câte ţi-a făcut ţie Dumnezeu!” Iată o chemare, o slujire, o ucenicie.
Să ne conducem de răspunsul dat de ucenici lui Hristos: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!” Conştiinţa aceasta trebuie să o avem şi noi. Dacă o avem suntem ucenicii lui Hristos. Iar dacă nu o avem, nu suntem ucenicii Lui. Cel ce primeşte cuvintele lui Hristos, primeşte pe Hristos, că Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale. Cine le împlineşte, acela este ucenicul Lui. Trebuie să fim convinşi că adevărul este acolo, în Sfânta Scriptură, iar nu în mintea noastră. Să ne împlinim rostul nostru acolo unde suntem chemaţi de Hristos!
