La data de 20 mai 2018,  în duminica a 7-a după Paști, cea a a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, pr. Serghei Popescu a oficiat sfânta și dumnezeiasca liturghie la biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma.

După citirea pericopei evanghelice, pr. Serghei le-a vorbit creştinilor prezenţi la sfânta liturghie despre Duminica primul Sinod Ecumenic al lumii creştine, care a avut loc în anul 325 în oraşul Niceea, pentru a condamna erezia, adică învăţarea greşită, eretică a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfinţilor Părinţi de atunci, fiind primul împărat creştin din lume (306-337).

Este vorba de teoria preotului Arie din Alexandria Egiptului, care învăţa că Domnul Hristos nu este Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl, ci este tot o creatură, eventual una superioară sau perfectă.

În faţa acestei erezii, Sfinţii Părinţi au găsit de cuviinţă să se întrunească în sinod şi mai întâi să caute să-l convingă pe Arie cu vorba bună să primească învăţătura potrivit căreia Mântuitorul Hristos, Care S-a întrupat, a vieţuit pe pământ, Şi-a propovăduit oamenilor învăţătura – pe care apoi Şi-a şi pecetluit-o cu propriul sânge – , a fost cu adevărat Dumnezeu, de o fiinţă cu Tatăl, şi nu o creatură.

Aici, la Sinodul I Ecumenic, a participat şi Sfântul Ierarh Nicolae, despre care se spune că, în dorinţa şi râvna sa fierbinte de a convinge pe Arie să renunţe la erezie, aprinzându-se de mânie sfântă, i-a tras aceluia o palmă, iar Dumnezeu a dat, prin minune dumnezeiască, dreptate Sfântului. Tot la acest Sinod, un alt ierarh, Sfântul Spiridon, a arătat deofiinţimea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh prin cunoscuta minune cu cărămida.

Cu toate acestea, însă, din nefericire, Arie nu s-a lăsat înduplecat nici de înţelepciunea şi nici de sfinţenia Părinţilor. Plecând de la Sinod şi întorcându-se în patria sa, a continuat să răspândească aceeaşi erezie, fapt pentru care Dumnezeu l-a şi pedepsit cu sfârşit năpraznic, arătând astfel tuturor că învăţătura lui era greşită. Cu timpul, teoria lui s-a stins, dar alte erezii s-au năpustit apoi asupra Bisericii lui Hristos. Nenumărate alte învăţături greşite aveau să tulbure şi să zbuciume liniştea şi sfinţenia Bisericii: către sfârşitul aceluiaşi secol Pnevmatomahia, apoi, în secolele imediat următoare Nestorianismul, Monofizismul, Monotelismul, Iconoclasmul – ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute dintre cele care au fost dezbătute în cadrul Sinoadelor Ecumenice.

Și astăzi credința noastră are de suferit din urma unor învățături greșite. De atât să chemăm în rugăciune pe aceşti Sfinţi care ne-au arătat cum am putea să fim una, să ne unească sufletele, să ne unească viaţa de rugăciune şi de sfinţenie, ca să slujim lui Dumnezeu aşa cum ne-a învăţat El, iar nu cum ne ,,propovăduiesc’’ cei care I-au ,,sfâşiat cămaşa’’, precum ereticul Arie, căci au ajuns credincioşii de astăzi să nu mai ştie către care Biserică să se orienteze şi ce să mai creadă, de vreme ce sunt confruntaţi cu atâţia ,,dumnezei’’, atâtea feluri de învăţături şi atâtea modalităţi de ,,a-I sluji’’ Lui.

Să-L rugăm pe Dumnezeu să binecuvinteze viaţa noastră cu pace sfântă, cu rugăciune, cu sfinţenie şi cu petrecere bineplăcută Lui, ca să vieţuim în credinţă dreaptă, în dragoste nefăţarnică şi sinceră şi în recunoştinţă şi preţuire faţă de moştenirea creştină transmisă cu vrednicie de moşii şi strămoşii noştri.