La data de 11 martie 2018, în Duminica Sfintei Cruci, la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.
După slujbă, pr. Serghei a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi, referitor la însemnătatea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci în viaţa creştinului.
Semn al „Fiului Omului“, crucea este desigur și semn al creștinului. Ea descoperind iubirea lui Hristos trebuie să reveleze și iubirea noastră ca chemare și răspuns. Este semnul schimbului de iubire între Dumnezeu și noi.
Biserica scoate din adâncul altarului, de pe sfânta masă, de viaţă Făcătoarea Cruce a Domnului şi o pune spre închinare credincioşilor. Cu ce sop o face? Pentru ca noi, creştinii, luptându-ne patimile şi vrăjmaşul diavolul (care mai ales în vremea Postului ne sipiteşte), privind la Cruce şi închipuindu-ne viu pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, pe care le-a răbdat în Preacuratul Său Trup pentru a noastră mântuire, să ne întărim în lupta pe care o ducem cu patimile şi cu poftele, să nu le pară rău să le răstignim, ci să ne luptăm cu tărie în continuare.
Domnul nostru, Mântuitorul Hristos, de parcă să ne spune de pe Cruce: „Eu am răbdat atâtea pentru voi pentru a voastră mântuire, iar voi vă veţi da în lături să răstigniţi în trupul vostru feluritele patimi şi pofte? Nu veţi îndura puţina amărăciune a postului? Nu veţi răbda pentru o vreme lipsirea de dulceţi ca să vă îmblânziţi trupul, care cu cât îl îndulceşti şi îl saturi mai mult, cu atât se face mai rău?”
Iată în ce scop se scoate acum Crucea spre închinare şi sărutare. Să nu trândăvim acum, să zicem că am postit o săptâmână şi nu mai putem duce povara postului, ci să lupăm în continuare chemându-L în ajutor pe Cel care a pătimit pentru noi şi cu Crucea i-a biruit pe vrăjmaşii nostri.
Purtând și numele lui Hristos, creștinul se însemnează cu semnul crucii ca și cu o pecete a lui Hristos, care arată că face parte din trupul Lui, din Biserică. Fiecare dintre noi are de dus o cruce, doar că nu toţi ştim să o ducem cu răbdare şi nădejde.
Evanghelia acestei Duminici, a Sfintei Cruci, ne îndeamnă să ne asumăm şi să ne purtăm crucea vieţii noastre şi să facem din ea drum spre înviere, adică prilej de apropiere şi de unire cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat.
Din puterea Crucii Lui Hristos, luăm putere pentru a continua efortul nostru de curăţire şi pocăinţă. Crucea ne dă puterea de a respinge, prin înfrânare, patimile trupeşti, pentru a ajunge la Înviere.
Orice creștin dreptmăritor, fie făcându-și semnul crucii, fie când se închină în fața chipului e simte legătura lui cu Hristos; simte că prin Duhul Sfânt se împărtășește din viața, din lumina și din iubirea lui Dumnezeu Care în marea-I iubire de lume ne-a dăruit pe Unul-Născut Fiul Său.
Crucea înseamnă schimbul de iubire între Hristos şi mine, între mine şi aproapele; este un schimb de vieţi, în care îl înţeleg, îl cunosc; simt că trăiesc aspiraţia sau durerea, destinul semenului meu ca pe ale mele, aşa cum simte mama, ca pe ale ei, bătăile inimii, dorurile şi durerile copilului său.
După Sfânta Liturghie preotul Serghei a oficiat Taina Sfântului Maslu pentru credincioşii prezenţi.
Părintele Serghei a ţinut să evidenţieze în cuvântul său de învăţătură de după încheierea Sfântului Maslu, despre importanţa participării creştinului la această Taină, care este de mare folos atât trupului, cât şi sufletului.
Taina Sfântului Maslu este a şaptea Taină a Bisericii în care, prin rugăciunile preoţilor şi ungerea cu untdelemn sfinţit a părţilor însemnate ale trupului, credincioşii dobândesc vindecarea de bolile trupesti si sufletesti.Această Taină a fost instituită de însusi Mântuitorul când a trimis pe sfiintii apostoli la propovăduire, zicându-le : “Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele Meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îsi vor pune mâinile si se vor face sănătosi“(Marcu XVI, 17-18).
Sfintii apostoli au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovaduire : “Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau” (Marcu VI, 13). Urmând apostolilor, episcopii si preotii au săvârsit si ei această Sfântă Taină, dupa cum ne arată sfântul Iacob : “Este cineva bolnav între voi ? Să cheme preotii Bisericii si ei să se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, în numele Domnului. Si rugăciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacob V 14-15).
Sfântul Maslu este deci Taina care, prin rugăciunile preotilor si prin ungerea trupului cu untdelemn sfintit, împărtaseste credinciosului harul lui Dumnezeu pentru tămăduirea bolilor trupesti si sufletesti, pentru iertarea pacatelor si pentru întărirea sufletului.
La final toţi creştinii prezenţi s-au închinat Sfintei Cruci și plecînd în pace…
