La 4 februarie 2018, în Duminica Fiului Risipitor, la 12 februarie 2017, la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.

În cuvântul de învăţătură adresat credincioșilor pr. Serghei a explicat Evanghelia duminicală, care ne vorbește cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru omul căzut.

Pilda fiului risipitor este povestea vieții fiecăruia dintre noi, a tuturor, pentru că absolut toți avem momente în viață în care ascultăm de glasul ademenitor spre plăceri, mai mult decât de glasul conști­inței noastre, care ne avertizează asupra pericolului; avem momente în care, conștient sau involuntar, alegem să gustăm din „otrava” păcatului, mascată sub forma plăcerilor; clipe în care ne îndepărtăm și ne lepădăm de ceea ce cunoaștem deja, căutând călătoria și aventura, chiar dacă acestea vor duce la naufragiu. 

Pilda aceasta, una dintre cele mai frumoase, dacă nu cumva cea mai frumoasă, sub acest aspect al iertării şi manifestării iubirii părinteşti, ne impresionează întotdeauna până la lacrimi. De ce? Pentru că în ea ne recunoaştem pe noi înşine. În ea ne vedem ca într-o oglindă.

Privind în oglinda acestei pilde, în clipe de reală sinceritate vom recunoaşte smerit: „Fiul cel risipitor sunt eu. Tatăl este Dumnezeu, care mi-a dat atâtea daruri, ca avuţie de mare preţ, iar eu, rătăcind prin lume, le-am risipit în fel şi chip. Dar, între aceste daruri mi-a dat şi nădejdea şi pocăinţa, de care eu, nevrednicul, îmi amintesc, mai ales în aceste zile care ne apropie de Postul Mare. De aceea, amintindu-mi, mă pocăiesc şi mă întorc la Tatăl, Care, dacă l-a primit pe fiul cel rătăcit de care vorbeşte Evanghelia, nădăjduiesc că mă va primi şi pe mine”.

Dumnezeu ne mai dă o şansă să culegem, să adunăm, ne mai dă şansa pocăinţei, aşa cum s-a pocăit fiul risipior de astăzi, venit să îi ceară iertare tatălui său. Astfel toți cei ce ne simţim risipitori ai darului lui Dumnezeu, să învăţăm de la fiul risipitor de astăzi să ne cerem iertare din adâncul inimii şi a fiinţei noastre Tatălui Ceresc și vom primi și iertare și ajutor spre îndreptare.

Duminica Fiului Risipitor este a doua Duminică din perioada Triodului, când continuăm să deprindem adevărata pocăință, rugându-ne ,,Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață…’’. O zi în care fiecare poate primi felicitări cu ocazia zilei îngerului păzitor, căci care dintre noi nu se regăsește în imaginea acestui fiu, irositor de averi, neascultător de părinte?

Liturghiile încep a prevesti ,,primăvara sufletului’’, dar și ,,o mare tânguire’’ înainte de bucuria Învierii. Incepem a ne cerceta sufletele, a scoate afară toată mizeria adunată, pentru a face loc virtuților.

Parabola fiului risipitor ne arată, în ultimă instanță, că, indiferent cât de multe și de grele ar fi păcatele noastre, dacă există pocăință, niciodată nu este imposibil sau prea târziu pentru a ne întoarce în „casă” și a ne odih­ni în dragostea Tatălui, pentru că, într-adevăr, iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos care se pocăiește este infinit mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.