Liturghia în ziua pomenirii Sfântului Maxim Grecul

La 3 februarie 2018, când Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Maxim Grecu, sfânta liturghie în biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola a fost săvârşită de pr. Serghei Popescu.

În predica s-a părntele paroh le-a vorbit creştinilor despre Sfântul Maxim Grecu, care a fost unul dintre cei mai învăţaţi monahi din prima jumătate a secolului al XVI-lea. S-a născut în oraşul Arta la anul 1470. Provenea dintr-o familie bogată, ilustră şi evlavioasă, iar în lume se numea Mihail Trivolis.  a fost tuns în monahism la Mănăstirea Vatopedu. A studiat cu entuziasm manuscrisele vechi lăsate la Athos de împăraţii bizantini Andronicus Paleologul şi Ioan Cantacuzino.

În această perioadă, Prinţul Vasile al III-lea, fiul lui Ivan al III-lea al Moscovei a decis să facă inventarierea manuscriselor greceşti şi a cărţilor mamei sale, Sofia Paleologhina. El i-a cerut Protos-ului Sfântului Munte, egumenului Simeon, un translator. Sfântul Maxim a primit binecuvântarea ca să meargă la Moscova, având în vedere că el studiase cărţile vechi bisericeşti. La Moscova, el a primit însărcinarea să traducă în slavonește cărţile patristice şi liturgice, începând cu Psaltirea adnotată. El a încercat să-şi îndeplinească sarcina, dar cum slavona nu era limba lui maternă, au existat anumite neconcordanţe în traducerile sale.

Mitropolitul Varlaam al Moscovei a apreciat foarte mult munca Sfântului Maxim, dar când Scaunul Moscovei a fost ocupat de Mitropolitul Daniel, situaţia s-a schimbat.

Când marele Prinţ Vasile a vrut să divorţeze de soţia lui Solomonia din cauza neputinţei ei de a avea copii, neînfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa “Capitole instructive privind dreapta credinţă”.

În această lucrare îi arăta prinţului că nu trebuia să cedeze patimilor cărnii. Prinţul nu l-a iertat niciodată pentru această îndrăzneală şi l-a întemniţat pe Sfântul Maxim. Din acel moment, o etapă nouă, plină de multă suferinţă începe în viaţa monahului.

Sfântul Maxim, deja de 70 de ani, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Lavra Sfânta Treime-Serghiev. Deşi oprimarea şi munca grea şi-au lăsat urmele asupra sănătăţii sale, spiritul i-a rămas viu, iar el şi-a continuat munca. Împreună cu slujitorul şi ucenicul său, Nil, sfântul a tradus Psaltirea din greacă în slavonă.

Sfântul Maxim a trecut la cele veşnice în anul 1556. A fost îngropat lângă zidul de nord-vest al bisericii Sfântului Duh din Lavra Sfânta Treime-Serghiev.

Totodată pr. Serghei a vorbit și despre faptul că parabola de azi ne atrage atenția să evităm felul de comportare al fariseilor, al celor fățarnici și dornici de mărire deșartă. Cu siguranță erau și farisei de bună credință și bine intenționați, însă mulți puteau fi creionați după cuvintele Mântuitorului.

Apoi ni se dă ca exemplu o femeie săracă și văduvă, care, mai înainte de a se gândi la sine, a oferit dintru ale sale celor ce poate erau mai sărmani decât ea. Deși, au mai pus și alții bani în cutia milelor, unii poate mult mai mult, totuși această femeie ne-a fost dată ca pildă.

Văduva care a lăsat în templul din Ierusalim singurii ei doi bănuți era săracă în ce privește banii, dar nu era săracă în ce privește jertfa și frica de Dumnezeu. Dimpotrivă. Iar pentru că a folosit bine aceste daruri — bănuțul ei sărac — a fost lăudată de Domnul Însuși: „Adevărat vă spun că aceasta văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. „

This entry was posted in ȘTIRI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *