În ziua de sâmbătă, 6 ianuarie, de Ajunul Naşterii Domnului, pr. Serghei Popescu a săvârşit Sfânta Liturghie la biserica în cinstea sfinților împărați Constantin și Elena din or. Imola.
În cadrul slujbei, părintele paroh a dat citirii pastoralelor la praznicul Nașterii Domnului a Preafericitului Patriarh Kiril și a Mitropolitului Vladimir.
Totodată pr. Serghei a vorbit despre faptul că toată perioada postului pe care l-am petrecut a avut un scop, să ne pregătim sufletele de praznicul luminat, care aduce pentru fiecare dintre noi vestea întrupării Mântuitorului Hristos şi începutul mântuirii noastre. Dumnezeu însuşi se naşte printre noi ca să ne împace cu Sine, ca să ne cheme la calea care duce către Împărăţia Cerurilor.
Cunoaştem cu toţii că păcatul a produs o ruptură între Dumnezeu şi om. A produs o stricăciune a omului, pe care acesta nu a fost în stare să o îndrepteze singur. Iată de ce Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în lume, pentru ca prin El să-l om să se vindece, după care prin propria sa voinţă şi cu ajutorul lui Dumnezeu, să pornească spre desăvârşire, adică asemănarea cu Dumnezeu.
Prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu începe perioada iubirii în care a binevoit Dumnezeu să ne naștem și noi.
Ne pregătim de marea întâlnire cu Fiul lui Dumnezeu, Care va deveni Fiu al Fecioarei Maria. Nu împodobirea bradului, nu mesele bogate, nu venirea Moșului Crăciun proslăvim, ci Nașterea Domnului, înomenirea Celui veșnic de zile, Hristos Împăratul. Acest aspect al sărbătorii trebuie să-l avem în vedere în primul rând. Așa serbau bunicii noștri!
Cât de mult iubeşte Dumnezeu creaţa sa, adică omul, sau altefel spus pe fiecare dintre noi. Şi oare nu ar trebui şi noi să încercăm pe cât ne stă în puterile noastre omeneşti să răspundem tot cu dragoste, fie cu una săracă, atât cât ne permite sufletul fiecăruia, dar principalul să nu rămânem nepăsători şi reci. Nu poţi să ştii că Bunul Dumnezeu te iubeşte atât de mult şi să rămâi indiferent, să nu spui un mulţumesc, să nu înalţi o rugăciune pentru toate cîte le avem. Dumnezeu nu aşteaptă de la noi minuni, El cunoaşte sufletul fiecăruia dintre noi, doar că vrea ca să-i permitem să lucreze în sufletele noastre, să se nască în ele şi să le facă cu adevărat vii. Atunci vom cunoaştea fericirea cea adevărată.
Care nu ar fi bucuriile acestei lumi pentru fiecare dintre noi, nimic dintre acestea nu se poate compara cu o viaţă trăită în pace cu propria conştiinţă şi împăcare cu Bunul Dumnezeu.
Să privim cu atenție icoana Nașterii Mântuitorului, ca să-L vedem, dincolo de culori și stil, pe Însuşi Iisus, Dumnezeu prezent în istoria şi în viața noastră, în familia din Betleem, dar şi în familiile noastre, în bisericile unde ne adunăm să proslăvim Sfânta Sa Naștere, dar și în inimile noastre, curate şi pline de credință, unde vrem să-I simțim cu adevărat prezența dumnezeiască.