La data de 31 decembrie 2017, pr. Serghei Popescu a oficiat sfânta liturghie la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma.

În aceste zile creștinii acestei Biserici au putut să se închine icoanei Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, o icoană care a fost pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Acest chip al Maicii Domnului fiind de folos celor care caută sprijin în lupta cu neputințele și patimile.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, pr. Serghei a vorbit despre Anoul Nou laic care este serbat în această noapte, dar și despre pregătirea către sărbătoarea Naşterii Domnului, de care ne apropiem. 

Ca în cazul multor sărbători, societatea de consum consumistă, care pare a pune stăpânire tot mai mult pe viețile noastre, a transformat rugăciunea din noaptea Anului Nou într-o petrecere, care „ajută” oamenii  prin euforia momentului, cadouri și consum excesiv de băutură să uite că timpul este dar al Cerului și că fiecare clipă a existenței noastre trebuie pusă în slujba dobândirii timpului veșnic în comuniune cu Dumnezeu și sfinții Lui.

Cu mult timp în urmă Sfântul Ioan Gură de Aur a glăsuit: „Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte.” Cât de actuale sunt cuvintele dumnezeiescului părinte! 

Timpul Bisericii este timpul mântuirii şi e trăit de credincios ca răscumpărare prin pocăinţă a timpului pierdut în păcat, dar şi ca posibilitate a împlinirii vocaţiei sale prin fapte bune şi pregătire pentru viaţa de comuniune veşnică de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii.

Apropierea Anului Nou ne poartă de obicei gândul către scurtimea a tot ce este pământesc. Cred totuşi că acest mo­ment al anului ar trebui să ne aducă aminte de ceea ce „nici­odată nu se trece”. 

A trecut un an, poate cu neîmpliniri, poate cu greutăţi şi apăsări, dar nu fără speranţă. Aşteptăm, acum, unul mai bun, unul mai luminos, mai roditor, mai liniştit, mai aducător de împliniri. Un an mai bun şi o lume mai bună…

Dar pentru ca să avem un an bun, trebuie să ţinem minte că toate ale noastre sunt de la Dumnezeu şi că doar cu ajutorul lui putem rodi cu adevărat ceva rodnic şi bun. Astfel, ar fi bine ca în anul care ne bate la poarta vieţii să ne aducem aminte mult mai des de Dumnezeu, îndreptându-ne gândurile către veşnicie. Sărbătorile vin şi trec, ele lasă amintiri placate sau nu prea, iar noi trebuie să ne pregătim de Împărăţia Cerurilor, de vredinicia de a putea intra în ea.

Să lepădăm răul care ne chinuie şi ne nelinşteşte şi el va pleca de la noi. Să iubim binele, adică pe Dumnezeu, să ne lipim de El şi El va veni la noi prin Duhul Său cel Sfânt. Şi, prin rugăciune, El va rămâne pentru veşnicie în noi şi aşa vom fi fericiţi întru El şi cu El…

Noi, mulțumindu-I cu nesfârșită recunoștință și, neuitând că timpul este „intervalul în care Dumnezeu așteaptă răspunsul nostru la oferta iubirii Sale”, să avem bune nădejdi că în 2017 vom reuși fiecare în parte să dăm mărturia și răspunsul iubirii noastre la iubirea nemărginită pe care ne-o arată Dumnezeu.

La Mulţi Ani Tuturor!