În sâmbăta dinaintea Naşterii Domnului, la data de 30 decembrie 2017, la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de parohul bisericii, prot. Serghei Popescu.

În această zi creștinii au avut posibilitatea de a se  închina icoanei Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, adusă spre întărire, vindecare și binecuvântare. Icoana a fost adusă la biserică în ziua de sîmbătă, iar creștinii având posibilitatea să se închine până în ziua de duminică, 31 decembrie.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, pr. Serghei a vorbit atât despre pregătirea către sărbătoarea Naşterii Domnului, de care ne apropiem, și despre parabola evanghelică din această zi.

Cuvintele de astăzi ale Domnului Iisus Hristos vin să ne clarifice dilema întâietăţii. Noi suntem educaţi să fim perse­verenţi dacă vrem să ne reali­zăm personal şi profe­sional. Doar situându-te pe primele locuri te poţi bucura de succes.

E bine să nu fim leneşi, însă şi în cele spirituale trebuie să fie aşa. Prin străduinţă ajun­gem la biruinţă.

Domnul Hristos ne mai învaţă ceva: să fim şi smeriţi. Smerenia ne dă impul­sul discreţiei. Să nu alergăm după locurile cele dintâi dacă acestea nu ni se cuvin. Mai bine să fim invitaţi să le ocu­păm decât să fim atenţionaţi să le eliberăm. Cel care nu urmă­reşte cu tot dinadinsul măririle, va avea parte de cinstea întâietăţii.

Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Smerenia covârşeşte păcatele noastre şi ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ şi ne coboară”. 

Totodată ne apropiem de sărbătoarea Nașterii Domnului. Pregătirea duhovnicească a fiecăruia dintre noi pentru marele praznic a fost foarte bine stabilită în timp de Biserică, prin rugăciune, prin post, prin încercarea de a ne curăţi nu doar trupeşte, ci şi sufleteşte, pentru că postul este o îmbinare de rugăciune şi de curăţire trupească în acelaşi timp, deci o încercare a omului în întregul său de a se face vrednic de întâlnirea cu Dumnezeu, mai ales în starea aceasta a prunciei, în care totul este curat, totul este fără vină înaintea lui Dumnezeu.

Slujbele din Bisericile noastre în aceste ultime zile dinaintea Crăciunului sunt legate de aşteptarea Praznicului, fiind momente de înmulţire a rugăciunii.

Omul este chemat să aștepte venirea Domnului Hristos în peștera sufletului său. Și dacă vine un  Oaspete atât de drag, atât de Sfânt – Dumnezeu -, se cuvine să facem puțină curățenie prin spovedanie, prin împărtășanie, prin pregătirea casei, prin milostenie multă din puținul pe care îl avem, prin iertarea celor care ne-au greșit, prin rugăciune multă către Dumnezeu ca să lumineze mintea celor cărora le-am greșit, ca și ei să ne ierte. 

Cine Îi deschide și lui Hristos poarta inimii de Craciun? El este Colindatorul Care, stă la poartă și nu zice nimica, așteptând ca cineva să-I înțeleagă Vestea Sa cea ne-lumească… și să-i deschidă spre a cina împreună cu El, în taina inimii!

Vom fi noi aceia? Dacă vom face, vom avea o adevărată sărbătoare, una cu Hristos cel care se va naște și în sufletele noastre, care ne va aduce bucuria veșnică care nu se va lua de la noi. Așa să ne ajute Dumnezeu!