În duminica XXVII-a după după Cincizecime, la 10 decembrie 2017, la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de preotul Serghei Popescu, parohul bisericii.

În această zi, pentru întărirea creștinilor în postul pe care-l parcurgem, la biserica în cinstea Femeilor Mironosițe au fost aduse moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Teologul. Moaştele sfinţilor sunt dătătoare de sfinţenie datorită harului lui Dumnezeu care lucrează prin ele, iar sfinții ne ajută mereu, dacă ne apropiem de ei cu credință și dragoste.

În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, pr. Serghei a vorbit despre parabola vindecării unei femei gârbove, care are o legătură și cu perioada de post în care ne aflăm, ca timp de pregătire pentru sărbătoarea mare şi sfântă a Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Din Evanghelia de astăzi învăţăm că femeia gârbovă avea multă credinţă şi smerenie, precum şi îndelunga răbdare, întrucât ea suferea fără să cârtească, fără să se revolte, fără să se plângă, fără să ceară milă cuiva. Trupul ei era gârbov, dar sufletul ei era drept. Trupul ei era plecat spre pământ, dar sufletul ei se înalta adesea în rugăciune către Dumnezeu. 

Femeia gârbova devine un exemplu pentru noi toţi. Ea ne arată o cale mai ales în această perioadă a Postului Naşterii Domnului, ca timp de pregătire pentru primirea Mântuitorului Iisus Hristos în peştera inimii noastre, în sufletul nostru, care, din cauza păcatelor, devine întunecos şi rece, dar se luminează şi se încălzeşte prin rugăciune, post şi milostenie, prin Spovedanie şi Împărtăşanie. Din acest motiv, trebuie să ne întărim credinţa, să cultivăm smerenia, să înmulţim rugăciunea, să ne întărim răbdarea în timpul încercărilor şi să facem milostenie. 

Totodată această femeie până la vindecare nu putea privi în sus, căci starea ei nu-i permitea, însă cu sufletul se ridica în sus, spre ceruri, noi însă, din contra avem sănătate şi putem să privim mereu la cer şi să mulţumim pururea pentru toate, dar nu o facem, căci avem o boală mai grea ca această femeie, noi suferim de o boală sufletească. Noi ne trezim dimineaţă şi nu avem timp să spunem: “Mulţumesc, Doamne, pentru această nouă zi, mulţumesc, că eşti cu mine în toate clipele vieţi. Îţi mulţumesc că exist, respir, mă bucur de viaţă…”.

Noi suntem prea ocupaţi de cele ale pământului şi gârbovenia noastră sufletească ne atrage să privim doar la cele şi care vor rămâne în pământ, bani, bunuri…Doar că nimeni dintre noi nu va pleca cu ele la cer şi abia atunci mulţi vor înţelege căt de gravă a fost această boală de gârbovenie a sufletului, însă pentru mulţi va fi prea târziu…

Suntem în perioada Postului Naşterii Domnului, o perioadă care ar trebui să ne pregătească şi de vindecarea şi renaşterea noastră. Să încercăm de astăzi să devenim puţin mai buni, mai iertători şi mai milostivi, căci fiecare nouă zi se apropie de veşnicie şi doar de noi depinde cum va fi ea…

Să nu fim gârbovi sufleteşte! Să stăm drept în faţa lui Dumnezeu. În Sfânta Liturghie auzim chemarea “Sus să aveţi inimile”. Asta înseamnă a te uita spre măreţia lui Dumnezeu, spre puterea Lui, a-I da Slavă și a-I cere mijlocirea mântuirii.

După sfânta liturghie a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu, care aduce vindecare trupească şi sufletească prin ungerea cu untdelemn sfinţit prin Harul Duhului Sfânt, tuturor celor care cu credință primesc această Sfântă Taină.