Liturghia în Duminica a 22-a după Rusalii – Bogatului nemilostiv şi a săracului Lazar

La data de 5 noiembrie 2017, în Duminica Bogatului nemilostiv şi a săracului Lazar,  la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost oficiată de parohul bisericii, prot. Serghei Popescu.

În cuvântul de învăţătură rostit, preotul Serghei Popescu, parohul bisericii  a făcut o tâlcuire a pericopei evanghelice citite din Evanghelia după Luca cap 16,19-31.

În pericopa evanghelică de astăzi, Hristos Domnul ne descoperă destinul veşnic al omului. Prin această pildă, Iisus, Învăţătorul nostru, ne face o legătură cu ce va fi dincolo.

Sufletul omului fără credinţă, fără iubire, milă, dreptate, rupt de oameni şi de Biserică este mort. Omul care nu simte mila în faţa foamei şi a suferinţei celuilalt, este ca o fiinţă necuvântătoare, care îşi neagă demnitatea de om prin faptele sale.

Bogătia obtinută prin muncă cinstită, nu este un păcat, si nu va aduce osândirea proprietarului. Pedepsit în schimb este modul folosirii avuției. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Ești bogat? Nu sunt împotriva ta! Esti zgârcit? Iată pentru ce te osândesc!”

Motivul pedepsei bogatului, este spus de Avraam: “Fiule, adu-ți amine că ai primit cele bune ale tale în viața ta.” Adică nu ai suferit nimic, ți-ai făcut viata ta pe pământ un paradis. Acum vremea vieții pământesti a trecut și totul s-a schimbat, binele și desfătările s-au prefăcut în chinuri și scrâșnire de dinți. Iată, deci crima bogatului: o viață petrecută în chip egoist, în defrânare, în trândăvie și nepăsare, o viață lipsită de fapte bune.

Nici sărăcia nu este o virtute: unii ajung în starea aceasta din  cauza lenei și a patimilor. Este reprobabilă imaginea cerșetorilor care, fugind de muncă cinstită, profită de marea îngăduintă a crestinilor miloși.

Evident aceste rânduri nu se adresează oamenilor cu adevărat necăjiti, care trebuie ajutati. De altfel, Biserica i-a îndemnat mereu pe creștini să împartă din ceea ce au, cu cei care au fost mai puțin norocoși și se află în lipsuri. Primele spitale, orfelinate, azile de bătrâni și scoli au luat naștere pe lângă biserici și mănăstiri.

Aici pe pământ trăim doar o mică, dar importantă parte a vieții noastre. Mică pentru că dincolo ne asteaptă veșnicia, dincolo nu mai murim; și importantă pentru că pe pământ este locul unde trebuie să demonstrăm că vrem dar și merităm să ajungem în Împărătia lui Dumnezeu. De modul în care ne ducem viața pe pământ depinde locul unde vom fi trimiși pentru totdeauna: la fericire veșnică sau la osândă și chinuri veșnice.

Nu este de ajuns să nu facem răul, ci trebuie să facem binele. Același lucru îl spune și Sf. Ap. Matei: Nu oricine Îmi zice: “Doamne, Doamne, va intra în împărația cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.”(Mt.21:7) Căci “credința fără fapte este moartă”(Iacov 2:20).

Și să nu uităm că în fiecare seamăn al nostru care se află în nevoi și care ne așteaptă ajutorul se află Iisus. Iar la Judecată celor milostivi El le va spune: “Veniți, binecuvantații Tatălui Meu, mosteniti împărația cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flamand am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.” (Mt. 25: 35-37).

Valoarea fără egal a sufletului reiese din întrebarea Mântuitorului: „Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Mc. 8, 36). Într-o zi, ni se va cere să-I restituim lui Dumnezeu acest suflet și nu doar să-l restituim, ci și înfrumusețat cu fapte bune.

This entry was posted in ȘTIRI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *