În Duminica a XX-a după Rusalii, numită și Duminica Învierii fiului văduvei din Nain, la 22 octombrie 2017, la Biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma sfânta liturghie a fost săvârşită de parohul bisericii, prot. Serghei Popescu.
După slujbă, pr. Serghei a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi, vorbind despre minunea învierii, pe care o săvârşeşte Mântuitorul.
Foarte mulți oameni își trăiesc viața de parcă nu ar exista moarte. Și lucrul acesta este adevărat, căci sufletul nostru este nemuritor. Hristos, înviindu-l pe tânăr ca şi cum l-ar fi trezit din somn, minimalizează și banalizează moartea, pentru a ne face să înțelegem ca moartea nu este cel mai tragic lucru care ni se poate întâmpla. Moartea nu este cel mai mare rău! Mulți sfinți care şi-au dat viaţa pentru Hristos au mers la moarte cu încredere şi curaj că Dumnezeu îi va învia. Ei nu vedeau în moarte, aşa cum credem și vedem noi, de multe ori, cea mai mare tragedie care ni se poate întâmpla. Căci nu de moarte ar trebui să ne fie frică, ci de acea viață pe care o ducem pe pământ și care trebuie să fie o pregătire pentru veșnicie. Să nu uităm niciodată că cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a dat omului este viața, pe care, dacă noi nu o facem să fie plăcută Tatălui ceresc, ne luăm osânda veșnică.
Domnul spune: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac!” (In. 11, 25-26).
Scopul adevărat al vieţii noastre trebuie să fie: a-L cunoaşte pe Hristos, a-L iubi pe El şi a-L sluji cu devotament. Atunci când va veni timpul să părăsim această lume, noi o vom lăsa cu încrederea voioasă că pe celălalt tărâm vom găsi pace, iubire şi slavă negrăită, vom gusta bucurii pe care acum nu ni le putem imagina (cf. I Cor. 2, 9).
Să fim convinşi că dincolo de groapă nu vor merge cu noi decât faptele noastre. Rudele şi prietenii, după câteva lacrimi, elogii sau critici se vor gândi mai repede la ce-i aşteaptă pe ei, decât la ce se întâmplă cu cel dispărut.
În faţa morţii, toate sunt zadarnice afară de Hristos, Care ne rămâne credincios şi vine să ne întindă mâna Sa, dacă şi noi am avut mâna noastră întinsă spre El, în cursul acestei vieţi.
Episcopul Tihon spunea în una din cărțile sale: “Nu o singură dată am spovedit oameni pe patul de moarte. În mărturisirile lor ei nicicând nu au deplâns faptul că nu au reușit să câștige un milion de euro în plus, că nu au construit o casă de lux, nu au realizat un succes în afaceri.
În ultimile ore ale vieții lor au regretat în primul rând faptul că nu au fost în stare să facă ceva bun, pentru a-i ajuta și susține pe cei apropiați, pe prieteni și chiar pe niște cunoscuți ocazionali. Iar al doilea fapt care îi chinue aproape te toți înainte de moarte este că au acordat prea puțină atenție copiilor …”
Astfel, cât mai avem timp să ne dăm seama ce este mai important în viață, anii noștri trec foarte repede și ne așteaptă veșnicia. Nu moartea, căci dacă cu moartea s-a sfârși totul, pentru mulți aceasta va fi chiar o izbăvire…însă noi trăim acum nu pentru ca să murim, ci pentru ca să ne pregătim de Înviere…
Până la Iisus, moartea era socotită ca o pedeapsă dată omenirii. Odată cu Învierea lui Iisus, moartea este socotită ca o pedeapsă a păcatelor.
Precum un om schimbă mai multe rânduri de haine, tot așa sufletul trebuie să schimbe această învelitoare de lut și să devie liber.
În continuare a avut loc Adunarea Generală a Parohiei Moldovenești, unde au fost luate decizii importante, pozitive, de interes parohial, ca să inceapă procesul democratic de constituție al parohiei noastre, și vor fi cristalizate toate eforturile nu ușoare a enoriașilor și a preotului …
