La data de 21 octombrie 2017,  când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Cuvioase Pelaghia , sfânta liturghie la biserica în cinstea Sfinților Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin și Elena din or. Imola a fost săvârşită de pr. Serghei Popescu, parohul Bisericii.

În predica sa părintele parhoh a vorbit despre faptul că Dumnezeu poate vindeca orice suflet care dorește să i se încredințeze și să se pocăiască. Un exemplu vorbitor în aces sens este și viața sfintei Pelaghia.

Sfânta Cuvioasă Pelaghia a fost artistă a teatrului din Antiohia. Era o femeie de moravuri ușoare. S-a convertit la creștinism, pocăindu-se pentru păcatele ei, datorită episcopului Non din Iliopoli. Acesta a botezat-o și i-a dat numele de Pelaghia, apoi a încredințat-o preacuvioasei diaconița Romana să o povățuiască pe calea cea bună.

Averea pe care o deținea a împărțit-o servitorilor și Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers, în taină, la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie și a luat numele de Pelaghie deghizându-se în călugăr. La moartea sa a fost descoperită ca fiind Pelaghia și a fost înmormântată în chilia în care s-a nevoit.

În această zi a fost citit și fragmentul evanghelic care ne spune că Hristos a venit să-i cheme la mântuire și deci la pocăință, nu pe cei drepți, ci pe cei păcătăși. Aceste cuvinte ne descoperă întreaga cale a slujirii lui Hristos. Oamenii care au nevoie cu adevărat de Dumnezeu, la un un moment dat simt chemarea Lui, căci Mântuitorul caută oile pierdute pentru a le vindeca și a le aduce pe calea cea dreaptă.

De ce totuși Dumnezeu nu voia să se ocupe de “cei drepți”? Pentru că cei care se consideră  drept “neprihăniți”, care nu au nevoie să se pocăiască, sunt de fapt cei mândri, adică cei care suferă de cel mai urât păcat în fața lui Dumnezeu și sunt incurabili din punct de vedere duhovnicesc datorită absenței totale a conștiinței păcătoșeniei lor.

Astfel, cea mai cumplită stare este cea a omului care nu consideră că greșește față de Dumnezeu, căruia îi pare că duce o viață frumoasă și virtuoasă. Această stare de amăgire îi îndepărtează cel mai mult de Dumnezeu.

Pentru ca să te poți vindeca, trebuie în primul rând să conștientizezi gravitatea bolii de care suferi, să înțelegi starea păcătoșeniei  în care te afli. Fără a înțelege aceste lucruri, nu poți primi vindecare de la Hristos, Tămăduitorul neputințelor noastre. Însă El așteaptă ca noi să-L chemăm, așteaptă să ne pocăim de greșelile noastre și atunci El ne oferă puterea necesară pentru luptă.

Și cu cât mai bine înțelegem care este starea adevărată a sufletului nostru, cu atât mai mult ne curățim prin lacrimi de pocăință. Pe această cale au mers majoritatea sfinților și cuvioșilor ai Bisericii noastre . Și doar alegând această cale strâmtă și grea, ne putem mântui sufletul.