“Şi a zis Iisus sutaşului: “Du-te, fie ţie după cum ai crezut!” Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela” (Matei VIII, 13).

În Duminica a IV-a după Rusalii, cea a vindecărea slugii sutaşului, sfânta şi dumnezeiasca liturghie a fost oficiată la biserica Sfintelor Mironosiţe femei de către preotul paroh Serghei Popescu.

În predica sa din cadrul sfintei liturghii pr. Serghei a vorbit despre pilda vie de credinţă şi smerenie a sutaşului.

Probabil că această  vindecare este una dintre cele mai frumoase pagini din Evanghelie.  Sutaşul îi cere lui Hristos să-i vindece o slugă bolnavă, iar când Mântuitorul îi spune că va veni, răspunde „nu sunt vrednic să intrii sub acoperamântul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca sluga mea”. Oare nu merita toată admiraţia noastră asemenea smerenie şi credinşă. Care cărturar sau fariseu în Israel a fost vreodată în stare să rostească un asemenea cuvânt? Dar şi care dintre noi dă dovadă de o asemenea credinţă – Doamne, nu sunt vrednic să Te primesc, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui.

Totodată, ceea ce ne impresionează la sutaşul de astăzi, ese şi rugăciunea pentru sluga sa. Câţi dintre noi putem pretinde că ne rugăm cu aceeaşi vrednicie, nu pentru aproapele, ci pentru cei din familia noastră? În schimb, sutaşul s-a rugat nu pentru unul dintre aceştia, ci pentru slujitorul lui, Impresionantă credinţa atât de puternică a acestui păgân.

Să învăţăm de la el: să ne rugăm, pentru că este de folos şi primeşte Dumnezeu rugăciunea noastră din sfânta biserică, pentru cei care nu vin cu noi la rugăciune. Pe lângă aceasta, să avem credinţă, pe cât de simplă pe atât de puternică, și să căutăm la smerenia lui.

Prin Evanghelia din această duminică fiecăruia dintre noi ni se deschide calea mantuirii, poarta Împărăţiei Cerului. Pentru că Sf. Scriptura ne spune în acelaşi pasaj că “mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împăraţia Cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în intunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”.
Fie ca pilda de smerenie, de credinta şi de dragoste a sutaşului să se facă pildă vie vieţii noastre. Şi Bunul Dumnezeu să ne ajute ca şi noi să auzim, împreună cu acest sutaş: “Du-te, fie ţie după cum ai crezut!”